DEȘTEPTAREA PRIMĂVERII

Dificila piesă expresionistă a lui Frank Wedekind și-a găsit o expresie (sic) modernă și alertă în interpretarea tânărului regizor („tânăr, tânăr, dar copt băiat”, vorba lui Trahanache) Vlad Cristache, la Teatrul Mic din, firește, București. Vlad Cristache a conceput un poem teatral rock, în care partea ce dă ultima caracteristică a spectacolului e asigurată de trupa Firma, care a prestat, ca să zic așa, foarte plăcut, poate puțin prea forte pentru urechile sensibile (citește bătrâne). Azi te indignează lipsa de înțelegere a celor bătrâni pentru pubero-adolescenții vremii (totul se petrece în ultimii ani ai secolului al XIX-lea). Nu poate fi vorba de un conflict între generații, nu încă, pentru că toți acești copii în care se deșteaptă (căci acesta e sensul titlului) instinctele adulților, le sunt aproape supuși acestora, acceptând mai degrabă să moară decât să-i întristeze, vezi cazul Moritz Stiefel, sinucigașul interpretat original și cu mult aplomb de Rareș Florin Stoica (la premieră, căci mai există o distribuție). Cealaltă protagonistă, Wendla Bergmann, într-o interpretare plină de farmec adolescentin și poezie a vârstei, datorată Silvanei Mihai, este ucisă din cauza prejudecăților mamei sale, care nu poate suporta ideea că fata va avea un copil din flori și cheamă un doctor să-i provoace un avort. În schimb, cel care este, cumva, în spatele celor doi, prieten bun cu cel dintâi și iubit de o clipă, în care se produce și actul interzis, cu fata, Melchior Gabor, elevul excepțional și inteligența cea mai trează din tot grupul (care e mai mare), se pomenește vinovat de moartea prietenului său, dar, indirect, și de cea a Wendlei, încercând să înțeleagă ce se întâmplă în acea lume, dincolo de mecanismele pe care el le decodase înaintea colegilor săi, încă infantilizați de o societate care i-ar fi vrut rămași așa. Alexandru Voicu face un Melchior nuanțat și foarte expresiv, atât în partea întâi, cea în care cu toții sunt încă înaintea evenimentelor tragice și nebănuite care le vor întuneca viețile. Dramaturgul pune cheia finală, și Vlad Cristache o subliniază, în lecturile lui Melchior: el citește Faust la o vârstă care, cum îi spune mama sa, nu e potrivită pentru asemenea lecturi. Iar, în final, când drumul său în viață este serios blurat, salvarea sa (dacă salvare se poate numi așa ceva) îi vine de la Omul cu mască, un alter ego al lui Mefisto. Spectacolul este susținut și de actorii cu experiență, care fac creații remarcabile, ca Mihaela Rădescu, Liliana Pană, Gheorghe Visu, Avram Birău, Petre Moraru și Ion Lupu, aceștia din urmă în rolurile caricaturale ale profesorilor colegiului unde învățau tinerii eroi ai tragediei. Un fel de Faust al adolescenților, într-un spectacol excepțional.