Preocupată de tot ceea ce înseamnă cultura idiș în România, Camelia Crăciun a promovat literatura în această limbă prin intermediul diverselor proiecte alternative incluzând îngrijirea unei serii de traduceri canonice în colecția Biblioteca de literatură idiș a Editurii Hasefer, dar și prin spectacole-lectură adresate publicului larg din seria Cu cărțile deschise…, organizate la Teatrul Evreiesc de Stat. Absolventă de literatură comparată, istorie şi studii iudaice la Bucureşti, Budapesta şi Oxford, Camelia Crăciun este cercetător și conferențiar la secția de Studii Iudaice a Universității Bucureşti.
Pornind de la un proiect de cercetare derulat inițial sub egida Academiei Române, volumul de față, Traduceri în limba română din literatura clasică idiș, celebrează peste un secol de transpuneri din literatura clasică idiș în limba română și oferă o serie de medalioane bio-bibliografice de autor, precum și o bibliografie exhaustivă privind fenomenul traducerilor din literatura idiș în România. Pornind de la realitatea istorică și culturală a unei prezențe semnificative a culturii idiș în spațiul românesc, dar și în Europa de Est în general, volumul se deschide cu o bine documentată istorie a limbii idiș în România, oferind și detalii semnificative despre importanța ei pentru diversitatea culturală a României. Se fac mereu referiri la situația internațională și la felul în care limba idiș a fost văzută în diferite locuri din lume, concluzionându-se că idișul astăzi este o limbă vie și dinamică și că, după ultimele statistici, există peste un milion și jumătate de vorbitori de limbă idiș, fiind limba vorbită astăzi de urmașii marilor comunități așchenade din Europa de Est trăind, în principiu, în Israel și SUA, dar și în Canada, Argentina, Rusia sau Anglia. Mai mult, limba idiș este cultivată ca limbă maternă în cadrul comunităților ortodoxe și hasidice unde este învățată în copilărie, fiind utilizată firesc, în medii sociale și casnice. Dincolo de comunitate, limba idiș e prezentă în mediul cultural de îndelungată tradiție: ”Teatrul evreiesc este activ, cu trupe care joacă în mod curent în România, Polonia, Canada, SUA și Israel. Muzica klezmer este din ce în ce mai gustată și întâlnită în spectacole pentru publicul larg. Studii dedicate influenței idișului în culturile locale apar tot mai des urmărind pătrunderea termenilor din idiș în limbile est-europene sau în țările de migrație”.
În esență, volumul urmărește evoluția culturii idiș în spațiul românesc și felul în care aceasta a fost prezentă aici în diverse etape istorice, ținând cont de faptul că România a reprezentat, alături de Polonia, Lituania și Rusia, una dintre țările cu o cultură idiș bogată și activă. Sunt citate primele studii științifice cu privire la literatura idiș în România (Lazăr Șăineanu, „Studiu dialectologic asupra graiului evreogerman”, apărut în 1889 în Anuar pentru israeliți și tradus în franceză sub titlul „Essai sur le judéo-allemand parlé en Valachie”), deschizând drumul cercetării filologice a limbii idiș la noi.
Într-o manieră sintetică, autoarea abordează cronologic fenomenul traducerilor, afirmând că „Perioada anterioară anului 1918 aduce publicului primele traduceri din idiș în limba română, realizate, în principiu, la inițiativa grupurilor sioniste interesate de promovarea unor valori semnificative aparținând culturii evreiești; autorii și lucrările sunt diverse și selectate pe baza reprezentativității ideologice (Șalom Alehem, Morris Rosenfeld, I. L. Peretz, etc.). În perioada interbelică, procesul de traducere se intensifică, având mulți actori implicați (cum ar fi autori, editori, traducători, texte, etc.), prezentând o imagine dinamică a domeniului; protagoniștii perioadei au fost Șalom Alehem, Șalom Aș și Mendele Moiher Sforim ca autori clasici care intrau în canonul literar de limbă idiș. Holocaustul, precedat de Legislația Anti-Evreiască, a semnalat un moment de rezistență prin cultură, unele antologii fiind publicate în ciuda interdicțiilor și ale persecuțiilor la care a fost supusă populația evreiască”. În continuare, Camelia Crăciun urmărește transformarea reprezentării literaturii idiș în perioada comunistă și oferă două studii de caz sugestive dedicate celor doi autori promovați intens în acea perioadă: Șalom Alehem și Eliezer Steinbarg. Cercetarea se extinde până în prezent, urmărind evoluția traducerilor din literatura clasică idiș până după anul 1989, când am asistat la sfârșitul unei categorii intelectuale cu rol esențial: traducătorii de limbă idiș”, dar și la apariția unei noi abordări editoriale a literaturii idiș ca o cultură a lumii, mai degrabă decât ca o cultură care a făcut cândva parte din peisajul cultural local; autorul cel mai vizibil pe piața de traduceri în timpul acestor decenii, Isaac Bashevis-Singer, a fost masiv publicat și prezentat sub eticheta atrăgătoare și foarte comercială de „Laureat al Premiului Nobel, accentuându-se mai puțin faptul că era autorul de limbă idiș de mare rezonanță în primul rând pentru cultura evreiască în general”. Astfel, sunt analizate diferitele perioade istorice, de la începutul secolului XX la Holocaust și la perioada regimului comunist, dar și modul în care literatura idiș și traducerile din această limbă au evoluat după 1989. Câteva studii de caz emblematice completează cu succes tabloul istoric. Sunt prezentați, prin receptarea lor în România oferită prin intermediul traducerilor, autori precum Mendele Moiher Sforim, Șalom Alehem, I. L. Peretz, Șalom Aș, Ițic Manger, Eliezer Steinbarg, Isaac Bashevis-Singer.
Traduceri în limba română din literatura clasică idiș redă, așadar, istoria zbuciumată a culturii de limbă idiș din țara noastră printr-o analiză a evoluției fenomenului traducerilor și al receptării acestora. Printr-o activitate științifică laborioasă, autoarea reușește să obțină rezultate remarcabile și să contribuie, astfel, semnificativ, la literatura de specialitate în domeniu; de asemenea, volumul beneficiază de o Bibliografie excelentă și se adresează, în primul rând, studenților și cercetătorilor din domeniul literaturii comparate și al literaturii și culturii române, dar și celor interesați de sociologia culturii sau de domeniul larg al studiilor iudaice, impunându-se, în cele din urmă, ca o lucrare de referință pentru cei interesați de istoria culturii idiș în România.
Camelia Crăciun, Traduceri în limba română din literatura clasică idiș,
București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2015