Într-o ținută tehnică și artistică impecabilă, volumul de debut al lui Silvan Stâncel dă expresie unei conștiințe poetice și căutărilor sale, configurând o altă latură a personalității autorului. Cunoscut ca interpret, chitarist, compozitor, textier, adică artist muzical în termeni mai largi, Silvan Stâncel aduce, de această dată, în spațiul public un volum de versuri, original și ca prezentare (poemele sunt redactate în patru limbi: română, engleză, spaniolă și germană), și ca formulă lirică – este, așa cum indică și titlul, Cartea iubirii; dar și a redefinirii afectivității, într-o încercare de recompunere a sinelui, a raportului cu lumea și cu timpul atotstăpânitor. Avem în față o carte ca un album, un obiect artistic, în nuanțe de alb și negru, care ne dezvăluie, filă cu filă, o natură poetică armonioasă și pozitivă. Acest aspect este accentuat și prin rândurile de apreciere semnate de nume importante, precum poetul și universitarul Aurel Pantea, scriitorul Doru Munteanu și cunoscutul artist Nicu Alifantis.
Amintind într-adevăr de Cartea Cântărilor, iubirea apare în poemele lui Silvan Stâncel ca o forță totală, acaparatoare și definitivă, căci iubirea pe toate le poate și pe toate le nădăjduiește, cum se spune în versetul biblic. Spre un timp al primordialului converg și căutările ființei, Tu, Eu, Noi, Ei, oameni în dansul timpului, adulmecând fericirea, starea de grație ce poate fi atinsă doar în armonie cu celălalt. În siajul acestor preocupări și tentații ale autocunoașterii ființei profunde, se nasc întrebări întemeietoare, versuri cu caracter filosofic sau chiar repetate îndemnuri spre expresia latinească din poemul lui Horatiu, Carpe diem! Exemplele sunt numeroase și merită notate pentru expresivitatea lor grăitoare, pentru aparența simplității: „…În spatele florilor de trandafir se ascunde umbra.// Lumina cade peste toată lumea la fel.“ (Eu știu) sau „Spicul de grâu rămâne pe câmp./ Rodește.// Copacul mereu în pădure. Crește// Omule, tu unde mergi?“ (Emigrare).
Viziunea autorului este una cu totul inedită, căci poetul se poziționează într-un alt unghi al abordării, detașându-se complet de poezia minimalistă a zilei și a generației din care face parte. Fără a eluda jocul de cuvinte, aluzia, senzualitatea, dorința pătimașă a contopirii în ființa celuilalt, subiectul liric se păstrează într-o zonă a discursului grav, marcat de seriozitate, de nevoia înțelegerii fenomenului erotic și a concentrării atenției pe nuanțele de finețe ale feminității. Căci, marea necunoscută rămâne Feminitatea cu întreaga ei metamorfoză mitică, socială, estetică. Idealul feminin de puritate, mister și frumusețe este asociat Iubirii, forță indestructibilă a începuturilor, dar și a victoriilor câștigate cu trudă de ucenic. Dragostea transgresează relația de cuplu, devenind o percepție subtilă a tot ce ne înconjoară, ea este cheia, ușa împărăției, este răspunsul fiecăruia la darul suprem primit – viața.
În general, o poezie lapidară, concisă, creația poetică a lui Silvan Stâncel se dezvoltă cu fiecare vers, crescând ca un fagure de miere, adăugând alveole mici, prețioase de gând și emoție. Astfel, poemele primesc o carnație nouă, construită treptat, pas cu pas, întâmplare cu întâmplare, timp cu timp, până ce fiecare vers își rostește adevărul său, verificat, trăit, visat: „Să crezi în Dumnezeu./ Drum bun.// Să cazi în Dumnezeu./ Ce fericire!“. La fel se întâmplă cu poemul ce dă titlul volumului, unul testamentar și, firește, programatic: „Când voi pleca/ Tu să-ți aduci aminte/ Că eu am fost un cântec/ Iar trupul meu chitară.// Îți las în dar o carte/ Cu note și cuvinte/ Ca semn al legăturii.// Dincolo de morminte.“ (Incredibil. Iubesc)
Uimirea și apoi conștientizarea iubirii ca disponibilitate afectivă, nu neaparat ca experiență concretă, particulară, sunt etape diferite ale propriei deveniri. În acest proces atât de complex al înțelegerii sinelui/celuilalt, cuvintele își au rolul definitoriu. Ca niște cuțite, ele feliază milimetric stări afective, gânduri, constatări, selectând cu parcimonie punctele-cheie și lăsând figurația poemului să se construiască singură în mintea cititorului, în funcție de hermeneutica proprie. Metafore austere sau pur și simplu cuvinte disparate, cu aură proprie de semnificații, acestea cad sacadat în pagină, cu pauze (întărite de semnele de punctuație: punct sau puncte de suspensie), cu zgomote și tăceri. Dincolo de problematica majoră și explicită a cărții – iubirea, se întrevede mereu luciditatea, conștiința trează a vremelniciei umane, probabilitatea greșelii inerente, ce poate fi contracarată prin autenticitate, curaj și eliberarea de convenții: „Rupe haina cuvintelor de pe tine și/ eliberează-te de sensurile impuse!// Fii tu!// Dincolo de tăcere.“ (Dincolo de tăcere).
Bucuria fiecărei clipe, valorizarea timpului ce ni s-a dat și a celuilalt în care ne răsfrângem propria imagine și propriile așteptări, capacitatea de a iubi, transformarea ființei ca efect al întâlnirii Erosului, tot acest creuzet constituie miza volumului Incredibil. Iubesc. Volum de debut ce deschide frumos drumul poetic al unui autor cu multiple sensibiliăți artistice. Ca și muzica, și poezia pare să aibă, în devenirea umană și artistică a lui Silvan Stâncel, un sens integrator, picurat în poem firesc, nuanțat, tandru, ca un Gând de noapte bună: „Să rămâi tu în ciuda a orice, să accepți/ orice presiune cu detașare, să te/ implici în viața complexă cu inima inimii/ curate, să treci peste orice cu/ încredere în Lumina Albă, să știi că ești/ un fir de nisip și de timp, să știi că/ dincolo de orice ești. Precum un fir de/ iarbă răsărit în fisurile apăsării lumii./ Să vezi cu neochii tăi celălalt suflet/ asemenea ție, dincolo de orice, dincolo/ de rațiune, dincolo de granițele/ prezentului. Să mă iubești dincolo de/ toate. Să te iubesc acum pentru viața/ posibilă. Să iei dorul și dragostea/ dintr-o viață care nu există și să le/ trăiești acum în viața asta lipsită de/ dragoste sau dor. Să nu mai înțelegi/ nimic și să mergi mai departe./ Nebunie. Deșirare. Pace. Sunt alături de/ tine. Te iubesc din nimic.“ Despre iubire, feminitate, libertate… găsim în poemele lui Silvan Stâncel adânci și emoționante reflecții!
Silvan Stâncel, Incredibil. Iubesc, Editura Libris Editorial, Brașov, 2018