***
? când ai dori tu Doamne să mori
să fii din nou crucificat
așa pentru un exercițiu de imagine –
pentru o zi, două, acolo, o săptămână
să vin eu, profanul,
să te smulg de pe cruce și
să te arăt lumii întregi și stelelor
viu și nevătămat
emcepătrat
astăzi BBC-ul a anunțat că la londra
a fost anulată o cursă
de melci din cauza temperaturilor
scăzute: din pricină de frig melcii
s-au îmbolnăvit de hibernare
radioromânia actualități ne înștiințează că
astăzi douăzeci martie a.c. în județul timiș
a fost văzută prima barză la cuibul ei
tu ai dori să contrazici știrea
ai privit una în urmă cu trei zile
stătea gânditoare pe un vârf de stâlp
refăcându-și casa cu migală și răbdare
și te-ai întrebat: ? vei fi singur vara aceasta
vei fi singur tot anul…
în jurul tău e o iarnă frumoasă, regală
de parcă am aștepta Crăciunul
tu conduci cu grijă, frână de motor
drumul e greu
pe lângă tine trece în viteză o ambulanță
e EMU (echipaj medical de urgență)
se va întoarce la UPU (unitate primire urgențe)
plină, în cel mai scurt timp
sirena ei asurzitoare împarte centripet
stranii strigăte de sunet și lumină
tu încerci așa deodată să înțelegi
sensul pentru emcepătrat
sau nu, gândul te trimite la prima poveste
de dragoste a lumii
te trimite la
adam și eva
? de fapt ce s-a întâmplat între
adam
și
eva
și
șarpele
și
dumnezeu
? îmi spui tu…
? e tot un fel de emcepătrat…
schiță pentru autoportret
? ce ești tu
banul pe care mereu îl pregătești
și tot de atâtea ori îl împrăștii
în cele patru vânturi
( apă, canal, lumină, telefon, etc., etc.)
în stânga în dreapta
dar
om calculat ce ești de fiecare dată
îl aduni la loc pentru punga
fără fund a preotului care golind-o
în budoarele orașului sau în altar
îl va arunca în clipa din urmă
-de ban este vorba, nu-i așa? -,
plictisit sau obligat, cântând
calu-i bălan și șaua-i verde în loc de
veșnica pomenire
la picioarele domnului murmurând
la sfârșit
” iartă-L, Doamne, și pe acesta!…”
și domnul atunci te va ierta
dăruindu-ți
ce ai așteptat înfrigurat toată viața
: pământul și tăcerea
o urmă în spatele tău
e o noapte senină și calmă
cu lună plină pe drumul ei
și stele puhoi cum doar în vis se întâmplă
te rog să privești atent și
să-mi spui
: ? vezi tu urma lunii pe cer
tu mesteci în cana cu ceai
apoi sorbi îngândurat lichidul aromat
din care ai scos lingurița
ce nu a lăsat nicio urmă în el
mai târziu căptușit de orgolii
te petreci pe stradă fluierând prin
noaptea senină un cântec ce
se va pierde ușor și neștiut ca un
abur puțin ori ca dangătul clopotului care
alungă furtuna
un zgomot discret, o șoaptă spre mâine
te face să privești înapoi
: fiul tău te privește de la fereastră
zâmbind fericit
poți și tu să fii fericit
! este
o urmă în spatele tău
ce poate face un câine
pentru tine
și a fost o zi
? c-o fi fost luni c-o fi fost joi…
când, trecând pe o stradă
oarecare
ai dat cu piciorul drept într-un câine
nimic extraordinar în întâmplarea aceasta
nu ai vrut ori poate ai dorit
puteai să treci și să nu-l observi
puteai să-l observi și să treci mai departe
ca și cum nu ar fi fost nimic
ai trecut și
totuși
ai dat cu piciorul în el
a scheunat jalnic, neajutorat
privind spre tine ca spre un salvator
dar ai trecut mai departe
pietoni și mașini în după-amiaza aceea
frunze și cântec de păsări
aspect de toamnă târzie ți-a umplut ziua
tu ai trecut mai departe
nicio frunză căzută nici un scâncet
de câine nu te-a întors din drum
totul funcționa la cote maxime
ai aprins țigara așteptând la colț
de stradă să apară verdele
să pășești important pe drumul tău
înaintând în tumultul cotidian
înaintând, înaintând…
după un timp
?! să fi trecut o zi, să se fi scurs un an…
te-ai așezat obosit pe o bancă
liniștea și beatitudinea se instalau confortabile în
toamna aceea generoasă și deschisă la suflet
peste tine peste lume
nu mai aveai un sens, nu mai
aveai o finalizare
totul ți se părea tern și fără
o rezolvare dar nu conta
a apărut el, cel lovit, cel al nimănui
de niciunde, a apărut dând vesel din coadă
a alergat spre tine
ți-a lins mâna dreaptă
ți-a lins mîna stângă
apoi s-a așezat cuminte și supus
cum doar un câine știe și poate s-o facă
lângă piciorul tău drept, cel care îl
lovise puțin mai devreme
așteptând împreună cu tine
să vină iarna
elegie de toamnă
te vei retrage cândva la sulița, la țară
obosit într-o zi mai spre seară
să asculți la nesfârșit cântecul broaștelor
printre flori sau scâncetele de iubire ale câinilor
tăi, așezat pe o buturugă lângă o
masă de brad vei întinde mâna
spre paharul cu vin
alb ori negru ori roze
pentru resveratrol-ul necesar
metabolismului zilnic și nu
vei mai dori decât să privești spre cer
nu ca spre o victorie
nu ca spre o întâmplare cotidiană
pur și simplu vei privi spre cer
că vei fi așezat cu fundul pe un
bloc de gheață ori pe o plită încinsă
centrul universului acolo va fi
nu vei mai dori să auzi soneria telefonului
nici claxoanele sau tunetul timpului
doar ciripitul păsărilor căzut peste stropii luminoși
de rouă proaspătă te va învia
ca pe Iisus dragostea de semeni
așa încătușat în această pace sublimă
în care verdele țâșnește vulcanic din frunza ce
adăpostește brotăcelul
împușcându-ți irișii cu clorofilă și
anunțând ploaia
încătușat în această stare inundată de roșul
cu miros de viață al trandafirilor
vei traversa ziua liniștit
așteptând înserarea
privind nestingherit spre cer
! dă-ți un răspuns
te privesc îngăduitor dar nu te înțeleg
scoți asul din mânecă fără să fii văzut
ai chintă roială sau ce vrei tu
când dorești
cu toate acestea te plângi că
nu ai noroc
eu, cel care vrăjește zarurile
ca pe o morișcă de oprit timpul
soarele și gândurile
te bat prietenește pe umăr întrebându-te
: ? la ce înălțime ai fi dispus
să joci
! și la zece mii de metri deasupra pământului
exclami nepăsător, chiar îngâmfat
? cu parașută ori fără, te provoc eu
? are vreo importanță… scapi tu printre dinți
amestecând plictisit cele
cincizecișidouă de cărți
ca pe cele cincizecișidouă de săptămâni
ale anului care oricum și oricînd ies
așa cum dorești tu
!? …știu și eu…meditez gânditor
privindu-mi cu milă prietenul
? dacă ai fi prins că
trișezi
ți-ar fi totuna
să fii aruncat pe geam de la zece mii de metri
ori de la parter…