ROMÂNIA LITERARĂ 9-10 / 2019
Din 1 martie. Mircea Anghelescu, citând din Dinu Giurescu (din volumul Mărturia unui istoric singuratic, apărut anul trecut): Tata mi-a spus că, atunci când te afli la strâmtoare, când ești necăjit, când nu mai știi încotro să te îndrepți, cel mai bun remediu este să te duci la birou și să scrii. Eu i-am spus că nu pot să fac așa ceva pentru că sunt agitat în timpul unei supărări. Răspunsul lui a fost: Nu-i nimic, te duci și te apuci să scrii și ai să vezi că după câteva minute, când ai început să lucrezi, te liniștești treptat. Și avea dreptate, pentru că intri într-o altă lume”… Câteva pagini mai încolo, Marcel Ducobu (în prefața la o carte de versuri semnată de Marian Drăghici, apărută la Paris în 2018): Această lungă litanie fragmentată, scrisă de un uluitor poet! O atestă metaforele superbe și incredibila libertate în exprimarea revoltei și deznădejdii. Ce-ar fi putut scrie acest bărbat dacă n-ar fi suferit atât de mult, ce-ar fi făcut din teancul lui de foi albe dacă nu s-ar fi aruncat în ardoarea viselor și fantasmelor pentru a uita… La Istorie literară, de reținut cele trei pagini de revistă cu titlul „Nedreptățitul Slavici” de Nicolae Manolescu: Ioan Slavici s-a numărat printre acei intelectuali români, de dincolo și de dincoace de munți, care au văzut interesul național în altfel decât majoritatea din epocă. I-a avut alături, dintre liderii conservatori, pe Carp și pe Marghiloman, pe însuși regele Carol, care încheiase în 1883 tratatul secret cu Austria și Germania…, pe C. Stere, convins că România, care avea de recuperat Basarabia de la ruși, nu poate să fie aliatul lor în război… Întregirea țării după Trianon a întors definitiv opinia publică românească împotriva disidenților… Lui Slavici, internat la Văcărești în 1919 ca filogerman, nu i se va ierta nici după moarte poziția adoptată… Istoria n-a mers pe calea gândită de Slavici. În sumar (selectiv): Ștefan Cazimir, Marian Drăghici, Dan Stanca, Mircea Mihăieș, Răzvan Voncu, Radu Cange, C. Th. Ciobanu, Ioan Holban, Sorin Lavric, Gh. Grigurcu, Ilie Rad, Marius Miheț, Irina Petraș, Angelo Mitchievici. Aparte, Daniel Cristea-Enache, la Cronica literară: „Un poet pierdut” (Ioan Alexandru). Revista cuprinde și Suplimentul 2 intitulat „După 30 de ani” coordonat de Cristian Pătrășconiu.
FAMILIA 1 / 2019
Ion Simuț, la „Care sunt cărțile, revistele, editurile, realizările și așteptările literare cele mai importante ale anului 2018?”: Revista literară care mi-a plăcut cel mai mult în 2018: „ViațaRomânească” – elegantă, sobră, exigentă, bine structurată, cu triplă cronică literară reflectând în egală măsură poezia, proza și critica; are calități publicistice deosebite, reflectate în editorial, interviuri (foarte bune interviuri!) și notele din final; aici am citit de cele mai multe ori poeme foarte bune și, mai ales, proze foarte bune, fără să fie înglodate în mediocrități; imaginea culturală a actualității se întregește prin cronica traducerilor, cronica ideilor, cronica plasticii, cronica filmului și cronica spectacolului de teatru, susținute de profesioniști ai domeniului; are în mod constant colaboratori prestigioși; aduce în fiecare număr o doză de surpriză plăcută. La Debut, același Ioan Simuț: Caut adevărații debutanți, nume noi și de încredere în literatura contemporană. E vina mea că nu-i văd? Andreea Răsuceanu și Radu Vancu, care au debutat în roman, sunt, de fapt, cunoscuți ca scriitori din cărți anterioare, în alt gen. Ce citesc în presa literară din categoria numelor necunoscute, posibil a fi ale unor debutanți, nu-mi inspiră decât rareori încredere. Foarte multă lipsă de talent este etalată cu nonșalanță. E adevărat și că revistele noastre de provincie sunt foarte generoase cu poezia proastă. Literatura tinerilor e din ce în ce mai anemică. Poate că viitorul mă va contrazice, bine ar fi. În sumar: Gh. Grigurcu, Ioan Moldovan, Al. Cistelecan, Traian Ștef, Florin Ardelean, Lucian-Vasile Szabo, Viorel Mureșan, Andreea Pop, Ioan Es. Pop, Hristina Doroftei, Codruța Vancea, Ștefan Jurcă, Leo Butnaru, Dan Damaschin și Ioan Milea, Magda Danciu, Horia Al. Căbuți, Maria Hilla-Hulber, Adrian Gagiu, Irina-Roxana Georgescu, Lucian Perța. Radu Țuculescu – 70 (Vasile Gogea, Marius Miheț) și Ioan F. Pop – 60 (Lucian Scurtu, Daniel Săuca, Mihok Tamas).
RAMURI 2 / 2019
Gabriel Coșoveanu, la Editorial: S-a păstrat undeva, în scoica gândirii comuniste, ideea că starea de intelectualism reprezintă un soi de suprastructură a societății, în proximitatea redundanței sau chiar a periculozității. Drept care accesul la cultură se cere administrat cu grijă, căci el poate genera ideație independentă, absolut dăunătoare statului cu mare apetit pentru control… La rubrica sa, Nicolae Prelipceanu: Postmodernismul este, oricum, un curent fabricat de o epocă decadentă, în cadrul căreia creativitatea împrumută forme caracteristice altădată artelor decorative… e produsul unei epoci în care satisfacția estetică înglobează în ea și o bună parte de realism, pragmatism, sau, în orice caz, altceva decât cuprindea înainte. Epoca unor oameni cu ochii și urechile în toate părțile, care ar trebui, cel puțin teoretic, să semene în toate vânturile sau, mai degrabă, să culeagă din toate zările. Dar nu cumva îmi fac iluzii și toate vânturile astea sunt doar virtualitățile de pe instrumentele actuale de – era să zic tortură, liber consimțită, firește – unde e totul și nimic? În altă pagină, un eseu de Mircea Gheorghe, „Unde ne sunt cititorii?”: Revistele literare ocultează parțial această dramă a scriitorului român și îi dau senzația – uneori prin elogii convenționale și efemere, care ascund ca o perdea de fum parfumat superficialitatea lecturii critice – că opera lui contează. Dar și atunci când totul este în regulă, când comentariile sunt cu adevărat analitice, cine să le citească și, apoi, cine să cumpere cărțile? Nici revistele nu se vând și sunt citite de aceeași minoritate care asigură, adesea cu eforturi insuficient prețuite, supraviețuirea culturii române. În sumar (selectiv): Gh. Grigurcu, Adrian Popescu, M. Ghițulescu, Cristian Pătrășconiu, D. Ungureanu, Aura Dogaru, Ștefan Vlăduțescu, N. Panea, Gabriel Nedelea, Gabriela Gheorghișor, Mihaela Constantinescu.
LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ 2 / 2019
La ancheta „Limba română, încotro?”, răspunde Irina Petraș: Avem sumedenie de probe că în spatele unei elegante vorbiri stă o gândire pe măsură. Că gura românilor nu vorbește fără ei. Ei știu că, dacă gândul tău e limpede, expresia nu poate fi decât limpede și ea (cum bine spunea D.D. Roșca). Vocabularul constituie un indicator extrem de sensibil al culturii unui popor și fenomene precum schimbarea de sens, pierderea unor cuvinte vechi, crearea și împrumutarea de cuvinte noi sunt strâns legate de istoria limbii și a culturii, fără a pune în pericol identitatea noastră… Am uitat că am răzbit în Istorie ca locuitori ai limbii române. Că limba română e „singurul element de legătură a tuturor românilor, de reabilitare morală a lor”, cum credea N. Iorga. Că, puternic instrument de socializare, limba este garant al apartenenței, un organism viu și supraindividual în care insul se integrează dobândind legitimitate (Lucian Blaga)… Tolerând iresponsabil orice abatere de la legile limbii și, deci, ale bunei gândiri, spui, de fapt, că omul poate renunța la gândirea pe cont propriu. Răspunde, mai radical, la aceeași anchetă, Florin Toma: Mutilarea limbii pare să reprezinte astăzi principala preocupare în primul rând a clasei conducătoare. Deznaționalizarea prin disprețul față de cuvânt (deloc accidental, deoarece constatăm că deprecierea este etatizată) reprezintă, în opinia mea, dovada unei tentative de asasinat asupra limbii române. În sumar (selectiv): Dan Cristea, Olimpiu Nușfelean, Marian Drăghici, Virgil Todeasă, Dan Stanca, Bogdan Ghiu, Flaviu George Predescu, Emil Lungeanu, Linda Maria Baros, Paul Aretzu, Simona-Grazia Dima, Anastasia Dumitru, Radu Voinescu, Aurel Maria Baros, Horia Bădescu, Iolanda Malamen.
CONVORBIRI LITERARE 1 / 2019
Ioana Diaconescu își continuă dezvăluirile la rubrica sa „Din arhiva CNSAS”: Din raportul Inspectoratul Judeţean Iaşi – Securitate – din 13 aprilie 1984 cu privire la executarea Programului de măsuri pentru îmbunătăţirea muncii în problema persoane suspecte de preocupări suspecte împotriva R.S. România care-şi desfăşoară activitatea în domeniul artei şi culturii…: – există încă deficienţe în ceea ce priveşte pătrunderea informativă pe lîngăunii scriitori neîncadraţi la reviste sau la editură, în special pe lîngă pensionari sau tineri creatori; – de asemenea s-au manifestat lipsuri şi la capitolul verificarea sincerităţii surselor de informare prin mijloacele muncii de securitate… În perioada care urmează vor fi întreprinse măsuri care să contribuie la ridicarea calităţii muncii de securitate în aceste sectoare de securitate, cum sunt: – recrutarea unor surse cu posibilităţi reale de informare în rîndul scriitorilor, a tinerilor creatori de literatură şi a artiştilor liber profesionişti…; – identificarea în continuare a descendenţilor de legionari, cunoaşterea activităţii acestora şi luarea în lucru a celor semnalaţi cu probleme de competenţa organelor de Securitate… În alte pagini, la rubricile lor – Gheorghe Grigurcu: A nu-ţi păsa de Destin, a-l aborda la un mod sportiv, a-l resimţi ca pe o aventură. Trebuie să ai însă o bună musculatură nu numai trupească, ci şi sufletească pentru a-ţi permite aşa ceva. Și – Ovidiu Pecican: Anul 1970 a marcat, se pare, o cumpănă în viaţa lui Constantin Noica. Ajuns la o vîrstă relativ înaintată, gînditorul se autoexamina, iar ceea ce găsea nu îl mulţumea. Spunea despre sine că „…nu se iubeşte. Îşi vede viaţa, natura sa morală, fiinţa sa în spirit, şi nu se iubeşte”… În sumar (selectiv): C.M. Spiridon, Basarab Nicolescu, Al. Zub, I. Holban, C. Bostan, Ana Blandiana, Cristian Livescu, C. Dram, Antonio Patraș, Ion Papuc, Gellu Dorian, N. Crețu, Valentin Talpalaru, N. Sava, Mircea Platon.