Prezențe inedite la Simpozionul Viața Românească la centenar, din 30 octombrie 2018, au fost două călugărițe, îmbrăcate în straie monahale și așezate smerit în ultimul rând. Primul care le-a zărit a fost Nicolae Șt. Noica. Acesta s-a dus glonț la ele, mi le-a prezentat, le-a întrebat cum au călătorit și cum se simt în București. Câteva minute mai târziu le-am văzut îmbrățișându-se cu Ana Blandiana, care îmi făcea semne cu mâna să mă întrebe dacă o cunosc pe monahia Elena Simionovici de la Sfânta Mânăstire Voroneț. I-am răspuns că făcuserăm cunoștință prin domnul Noica puțin mai devreme, iar măicuța mi-a oferit o carte-album, intitulată simplu, Icoane.
Volumul este o bijuterie, comparabilă din toate punctele de vedere cu cataloagele din marile muzee occidentale. Tipărit în condiții de lux, pe hârtie cretată, cu o calitate excelentă a reproducerilor și comentarii elegante și docte, menite să lumineze mințile, să îmbogățească sufletele și să ofere vizitatorilor faimoasei mânăstiri deschiderea teologică și perspectiva artistică, necesară contemplării măreției uneia dintre cele mai frumoase construcții ale creștinătății.
Monahia Elena Simionovici are har bisericesc, dar și certă sensibilitate artistică. Comentariile sale erudite topesc sincretic elemente de teologie, istorie, artă plastică, muzică, dar și multă iubire pentru acest loc binecuvântat. Icoanele din titlu sunt, de fapt, picturile murale care împodobesc biserica. Ele sunt analizate pe rând, în corelație cu calendarul bisericesc. Cu mici variații, aceste micro-analize monografice conțin o parte teologică în care este explicată semnificația întâmplării relatate în imagine din perspectiva tradiției Bisericii Ortodoxe Române, o descriere mai mult sau mai puțin detaliată a imaginii propriu-zise cu semnificația micilor detalii, corelarea imaginii cu textele scripturilor și muzica religioasă și, în final câteva considerații de critică plastică referitoare la calitatea artistică a lucrării. Toate afirmațiile beneficiază de citate din Sfânta Scriptură sau din operele unor gânditori celebri ai ortodoxiei, din lumea monahală, dar nu numai. Un exemplu care ilustrează sensibilitatea artistică a Monahiei Elena Simionovici este oferit de descrierea compoziției icoanei Schimbarea la față: „Icoana, pictată în absida dreaptă a altarului, dar și lângă ușa de la intrarea în pridvor îi prezintă pe Sfinții Apostoli cutremurați de viziunea strălucitoare. Petru, la dreapta, îngenuncheat, ridică mâna pentru a se apăra, parcă de lumină. Ioan, în mjloc, cade cu spatele spre lumină, pe care nu o poate suporta cu ochii trupești, iar Iacov, în stânga, cade pe spate. Această atitudine este zugrăvită așa de către iconar, pentru că în Sfânta Evanghelie nu se precizează aceste detalii, ci doar că erau cu fața la pământ și înspăimântați foarte. Tulburarea lor era în contrast cu pacea de pe chipul Mântuitorului care vorbea cu Moise și Ilie, pictați pe crestele muntelui, în picioare, dar într-o expresivă ținută de adorare.” (p. 33)
Acolo unde este cazul, Monahia Elena Simionovici nu ezită să devină aluziv-moralistă cu turiștii care au pângărit și această minunăție a spiritualității medievale românești care este Mânăstirea Voroneț. O face însă cu blândețe și, în spirit creștin, se roagă pentru iertarea păcatelor acestor oameni nechibzuiți: „Așezată în primul rând de jos, luna august, chiar lângă intrarea în pridvor, a fost la îndemâna tuturor necredincioșilor spre a o zgâria. Ne doare când o privim, ne doare fiecare scrilejitură, ne întristează fiecare nume de român încrustat pe ea. În mandorlă, străjuit de raze, Mântuitorul binecuvintează pe toți creștinii ce intră în Biserica noastră. Să nădăjduim că în marea Sa iubire îi va fi iertat pe cei care nu au avut respect pentru Icoana Sa și va rosti, ca pe Golgota, rugăciunea de iertare pentru cei care nu știau ce fac.” (p. 37)
Volumul Sfânta Mănăstire Voroneț. Icoane, de monahia Elena Simionovici (Editura Mușatinii, Suceava, 2017) este o bucurie a ochiului, a sufletului și a minții. Oricine îl citește înțelege prețuirea de care această smerită autoare se bucură din partea unor repere ale culturii române precum Nicolae Șt. Noica, Ana Blandiana, Alex Ștefănescu și a nenumăraților critici și exegeți care au scris elogios despre cărțile sale.