PREMIUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI” ŞI ALTE ÎNTÂMPLĂRI GORJENE

Autorităţile culturale din județul Gorj, Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare „Constantin Brâncuşi”, Consiliul Local şi Primăria Municipiului Târgu-Jiu, împreună cu Institutul Cultural Român, au organizat, în perioada 25-28 octombrie, o serie de manifestări deosebit de interesante, ce au purtat ca generic numele marelui artist gorjan. Alături, firește, de esenţa operei sale (de aceea, trebuie remarcat faptul că întregul program a avut ca subtitlu: „Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” – sens şi devenire”).
Manifestările au marcat, astfel, încheierea întregului şir de evenimente desfășurate în acest an, când s-au împlinit 140 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi. Continuă, astfel, seria de trei ani ce-l are în centrul atenției sale pe sculptorul român: la anul, se vor împlini 60 de ani de la moartea acestuia, iar, în 2018, se vor aniversa 80 de ani de la inaugurarea Ansamblului Monumental ”Calea Eroilor”.
Nu vrem să omitem însă un amănunt, istoria oficială făcându-se că nu mai știe, că l-a uitat pur și simplu. Deci, trebuie amintit că Brâncuși i-a făcut Statului român oferta de a-i lăsa moșternire 200 de lucrări, precum și atelierul său din Paris, Impasse Ronsin nr. 10. Numai că academicienii și intelectualii români au respins oferta lui Brâncuși, considerându-l pe sculptor un reprezentant al burgheziei decadente și, astfel, atelierul lui Brâncuși a revenit statului francez. În ziua de 7 martie 1951, într-o ședință prezidată de Mihail Sadoveanu, Secțiunea de Știința Limbii, Literatură și Arte a Academiei Republicii Populare Române a luat în discuție această propunere și a refuzat oferta. Tot pentru istorie, trebuie amintite numele celor care au participat la ședință: George Călinescu, Iorgu Iordan, Camil Petrescu, Alexandru Rosetti, Al. Toma, George Oprescu, Jean Alexandru Steriadi, Victor Eftimiu, Geo Bogza, Alexandru Graur, Ion Jalea, Dumitru S. Panaitescu-Perpessicius și Krikor H. Zambaccian.
Revenind pe plaiurile gorjene, amintim că, tot în cadrul acelorași zile festive, a avut loc ceremonia oficială dedicată împlinirii a 100 de ani de la bătălia de pe Jiu, din Primul Război Mondial. (NOTĂ: Uuluitoarea rezistenţă în faţa trupelor germane conduse de generalul Erick von Falkenhayn, care străpunseseră frontul la Petroșani şi se pregăteau să treacă Jiul, reprezintă, de fapt, o inedită şi foarte puţin cunoscută pagină de istorie. În care stilul cronicăresc al vitejiei vajnicilor urmaşi ai pandurilor se amestecă pe ici-pe colo cu cel al momentelor și chițelor lui Caragiale. După ce orașul fusese lăsat de izbeliște de glorioasa armată română, comisarul Ioan Popilean şi tânăra Ecaterina Teodoroiu, cercetașă-infirmieră în Legiunea Domnul Tudor din Gorj, au spart muzeul de istorie, de unde au luat arme vechi, archebuze, pistoale haiduceşti, muschete şi tunuri şi au înarmat populaţia, venită cu mic cu mare, într-un suflet, să apere podul şi să împiedice traversarea Jiului de către armata germană. Mulţimea – formată din bătrâni, care cu burtă, care ologiţi de gută sau ogârjiţi de foame, copii, liceeni, femei, zarzavagii, câțiva negustori și o mână de sergenți de stradă trecuți de a doua tinerețe, însoţiţi de o haită de câini din mahalale – inflamată de discursul lui Popilean, s-a ridicat la luptă, într-un războiul eroic, inconștient și disperat. Urmarea: după trei zile, avangarda Corpului Alpin, dotată cu tunuri Krupp, carabine Mauser și mitraliere Messerschmitt, s-a retras, iar victoria a fost înscrisă cu litere de aur în cartea de istorie a oraşului Târgu-Jiu)…
Revenind la evenimentele omagiale de la sfârşitul lunii octombrie, în rândul activităţilor realizate într-un program extrem de concentrat – dar bine articulat printr-o excelentă organizare – s-au numărat o masă rotundă dedicată împlinirii a 140 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, desfăşurată la Centrul Naţional de Informare Turistică, dar şi câteva momente culturale deosebite.
Începem cu fabuloasa expoziție de grafică și pictură a artistului Vlad Ciobanu, în prezentarea de excepție a criticului Pavel Șușară, alături de care a îndrăznit să spună câteva cuvinte și subsemnatul. Cunoscut mai mult pentru opera sa din domeniul sculpturii (și totodată, ca unul dintre promotorii Taberei de sculptură de la Tg-Jiu, ale cărei rezultate de-a lungul vremii îmbogățesc peisajul insulei de pe Jiu!), artistul părăsește domeniul său predilect, pentru moment – nu se știe însă cât va ține acest „moment”! – și experimentează în pictură și grafică subiecte de o sensibilitate solemnă. Ciclurile „Pământ rugător” și „Pelerinii” – alături de care au fost expuse tablouri ce supravalorizează cărți de poezie ale prietenilor (Vlad Ciobanu adunând în caliciul talentului său genuin și zăcăminte remarcabile de poezie, filozofie, teatru, critică etc., dar și uriașe rezerve de prietenie generoasă!) – suscită un interes nebănuit tuturor vizitatorilor Muzeului de Artă din Tg.-Jiu. Dar, în amănunt despre această expoziție, vom scrie mai târziu, în numărul următor al revistei noastre.
Apoi, să nu uităm lansarea a două cărți fundamentale în înțelegerea și decriptarea simbologiei brâncușiene. Prima, „Noica și Brâncuși”, de Ion Pogorilovschi, apărută la Editura Academiei Române, o inedită și incitantă paralelă între doi gânditori monumentali ai culturii române. Iar, a doua, impresionantul „Tratat de Hermeneutică a Sculpturii abstracte – perspectivă endogenă. Brâncuși – simbolismul hylesic” – o contribuție excepțională la hermeneutica operei brâncușiene, având ca autor pe un cunoscut specialist în opera Marelui Gorjan: Matei Stârcea-Crăciun, cercetător la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer”. Volumul – masiv atât la figurat, cât și la propriu – reprezintă adunată, strădania de zeci de ani de cercetare și documentare ale cunoscutului exeget al lui Brâncuși și deschide o perspectivă nouă, modernă (îndrăznim să-i spunem chiar „aproape exhaustivă”!) asupra tuturor palierelor semantice pe care se situează impresionanta operă brâncușiană.
Alte momente culturale au fost: expoziția de pictură a lui Florin Hutium, de astă dată la Galeriile de Artă ale orașului, recitalul „Constantin Brâncuși”, inspirat din piesa „Coloana fără sfârșit” de Mircea Eliade (scenariu și interpret: actorul Stelian Preda-Pepene din Galați), momentele de street-art cu elevii clasei de actorie a Liceului de Arte „Constantin Brăiloiu”, susținute la Coloana fără sfârșit. Sau, în fine, spectacolul-lectură de la Cinematograful „Sergiu Nicolaescu”, intitulat „Brâncuși-Titulescu – suflete pereche”, susținut de Ilie Gheorghe, de la Teatrul Național din Craiova și Nicolae Coande, un moment emoționant și original de docu-teatru.
Nucleul de interes al celor trei zile de sărbătoare (întrecând în semnificații, fără nicio îndoială, istorica vizită a președintelui țării, încheiată cu controversata clipă de odihnă la Masa Tăcerii!) l-a reprezentat acordarea Premiului național BRÂNCUȘI pe anul 2016, acordat, ediția aceasta, în sculptură. Nominalizările au venit din două direcții: Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”, care i-a propus pe Darie Dup (pentru ciclul „Axis mundi”), Maxim Dumitraș (pentru ciclul „Absențe încercuite”) și Panaite Chifu („Mystikosmidea”). Și Institutul Cultural Român, care i-a propus pe Vlad Ciobanu (pentru Bustul lui Mihai Eminescu, monument de for public ridicat la Orhei, Rep. Moldova), Maxim Dumitraș (pentru ciclul „Absențe încercuite”) și Ovidiu Simionescu (pentru „Crucile în metal”). Juriul, compus din specialiști și critici de artă – care deliberase cu ceva timp înainte – l-a ales ca laureat pe sculptorul Darie Dup, deși faptul că un alt candidat la premiu, Maxim Dumitraș, se aflase în atenția ambelor instanțe, nu a contat. Dar, din păcate (sau din fericire!), nu întotdeauna opiniile instanțelor – fie ele chiar și ultime – converg. La fel ca-n viață.