Atunci cînd creierul va avea forma piramidei
De cum treci de prima jumătate a ciclului
lui Uran abia dacă îţi mai rămîne
timp să te convingi
dacă stolurile de paseri călătoare
s-au împuţinat faţă de cele plecate toamna
precedentă și cîţi șoimi au rămas
cu aripile nearse încă. Ucigașul
pasional de Estetică revine pe căi nebănuite
cu o colecţie nouă
de regrete la locul crimei
necicatrizate. În ultimul
secol cît va mai exista omenirea
cel mai greu va fi
să obţii titlul știinţific de Doctor
în Imaginaţie, precum azi rar mai vezi
vreun faraon catapultat din propria
tombă care să nu fie subînchiriată
și Zeului Ra, încurajîndu-ne
să ne autogenerăm propria
lumină dincolo de punctul unde
sfîrșește linia vieţii din palmă
Jack-Fruit
Fructele şi legumele expuse
în vitrina supermarketului mă trimit
inevitabil cu gîndul la Unchiul Adam
şi Mătuşa Eva. Cu atîtea vitamine irosite
a pagubă pe oameni mai rentabilă era
afacerea de familie cu o fermă
a animalelor, din care Aesop
putea selecta pentru popularea Planetei
acesteia doar specimenele dotate
cu un grad Suprem de digestie
imaginară. Abia cînd dau să ies cu sacoşele
goale, realizez că, de acum încolo, urmează
lupta finală. Fie cu excesul
de cultură, fie
cu cel de pilozitate al populației
Să ne cunoaștem dușmanii în faţă
Să identificăm visătorii ascunși
printre noi ca umani. Acești teroriști-fără-de-voie
care au incendiat Evul Mediu
în anul 1453, pierzîndu-i poetic urma
de nu mai știm pe ce lume trăim. Să
ne izolăm casele de ale lor, să nu le mai dăm pîine
nenorociților. Să-i lăsăm să-și autodigere
creierul de porţelan: așa ne va rămîne o zi în plus
să mîncăm pe săturate pînă
va dispărea civilizaţia cu două viteze
ale aceleiași existenţe. Să ne izolăm gîndurile
de bieţii romantici ce urmează calea
propriului bestiar din lipsa biografiei
sociale. A venit timpul să dăm foc
pușcăriilor și ce a mai rămas
din grînare. Să invadăm planeta
fanteziștilor care văd lumina
stelelor înainte ca ele să se formeze. Să
ne protejăm vieţile așa cum procedăm
cu substanţele chimice: de aceea Mendeleev
nu a îndrăznit să rezerve acestor
gropari ai simţului practic un loc
în Tabelul Periodic al Elementelor. Și așa
ar fi trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi
pămîntenii, dacă nu le-ar fi fost
de trebuinţă să caute o altă planetă propice
elementului O2 și iubirii