Michelle, East Vancouver
Cu un ac subţire m-a ajutat să-mi injectez dilaudid
după ce mai întâi l-a sfaramat în apă cu o lingură.
Fotografii pe care poate le găseşte pe jos, baloane.
Le găseşti mai târziu în buzunarul ei, amestecate cu frunze.
Acest (lucru), acel (lucru), aici; acel pseudo asiatic sfert de notă
un motiv la pian în atmosfera şic de după-masă, aceiaşi oameni
repetându-se pe ei înşişi în modelul din tapet în viaţa ei
şi în grădina casei. Viţă de vie de pe vremuri în grădina ei,
cornişa unei ferestre ieşită-n afară într-o confuzie de cucută, ramurile
o reţea de linii încrucişate. Oameni repetându-se unul pe altul.
Viţa de vie reiterând în serie struguri.
Dimineaţa, în picioarele goale, a tăiat tulpini de rubarbă din grădină
le-a strâns pe pământul rece în baraca din faţa casei.
Acum, ea şi rubarba ei zac îmbibate cu noroi în băltoaca însorită
de apă de la robinetul din bucătărie, pentru că ea se duce în picioarele goale
în grădina de la piciorul casei, pentru că vara tu culegi fragi în Saskatoon.
Apa de la robinet murdară ca atunci când ţevile ruginesc.
În care turtiţe de pământ plutesc precum muştele stând pe suprafaţa unui lac.
Acadele de rubarbă în formă de baston, zahăr cubic alb pe dinăuntru
ca şi cum roşul s-ar topi când dă tulpinile pe răzătoarea de cartofi.
Insule de pământ în apa din chiuvetă. Noroi pe matrioşcile ei.
Broadview Danforth
Această femeie spune că se simte bine locuind singură,
petrecându-şi tot timpul liber cu cărţile şi băutura,
umplându-şi mintea cu muzica aceea blândă pe care
jinduieşte să o găsească în oglindă când stă singură
uitându-se în gol vizavi de această femeie.
„A plouat aproape toată ziua, apoi a nins.
Am citit, am făcut nişte flotări în bucătărie, apoi
mi-am pregătit o supă din conservă. N-aveam nimic de făcut.
Am reparat scândura ruptă din duşumea din dormitor.
Cădea zăpadă în faţa ferestrei de la dormitor.
Pereţii erau de-un verde gălbui. I-am zugrăvit în galben curat.
Afară era cenuşiu. Erau aşa puţine de făcut, mai tot timpul.”
Patul înălţat. O bară transversală neagră de fier deasupra ferestrei
şi ceaţa de culoarea lămâiei ale cărei raze i se încrucişează pe pântec.
Soare pe cărămizile pereţilor din dormitor.
În curte, pereţii exteriori sunt şi ei luminaţi de soare, la fel şi părul ei.
Futaiul lent al nopţii în crizantemele de pe tapet.
Gores Landing
De două ori am rătăcit drumul când mergeam prin pădure
căutând flori pentru sticla de vin; la întoarcere
ace de pin în pădurea tăcută fără nicio recompensă pentru mers,
mai puţin mersul în sine. Are prea puţină logică să bei un pahar
de băutură, spun unii, în afară de băutura în sine. Recunoscând
dintotdeauna că iau cu mine
cât de multă pot fără nicio obiecţie de discomfort
sau cât de multă se poate considera suficientă pentru o plimbare
tăcută prin codri bătrâni dacă aş întâlni pe cineva
de-a lungul drumului. Nu-ntâlnesc nicodată. Logica era să trăieşti.
Xalapa
În întunericul cald al serii de primăvară, în amarul calm
al gândului singuratic, mergem pe străzile pline
de parfum şi întuneric. Razele de şofran ale asfinţitului condimentate
cu frunze lăptoase împart în pătrăţele parcurile municipale
un şofran moale lăptos, de-a dreptul orbitor. Nu poţi exprima sensul
cosmic într-o limbă raţională,
dar poţi întotdeauna, aceasta este o virgulă – să încerci. Ultima lumină
de august târziu cu norii îngroşându-se,
câinii latră la câinii din lună. Aceeaşi masa pe aceeaşi terasă
ca acum vreo oră. Doar bărbatul bătrân
cu păr cărunt, cocoşat peste cartea lui, blestemându-şi berea, e o noutate.
6 dimineaţa, staţia de metrou San Cosme
Am văzut o frunză de bananier pe jos, dar nici urmă de tamale.
Cineva a mâncat carnea şi a lăsat frunza de bananier.
În metrou, un bărbat sprijinit de un perete roşu
citind proză erotică în ediţia de la 6 dimineaţa a ziarului „Grafico”,
semnul lui de carte o ciudăţenie bizară: o fotografie color de 12/18 cm
a unei pipe din cupru intrând sau ieşind dintr-un zid de beton.
Pământul de desubt, unde o groapă a fost săpată
cu ceva ce părea o unealtă manuală de grădinărit, sau cu mâinile goale.
Acelaşi bărbat din metrou a cumpărat două CD-uri piratate
cu muzică de dans din Columbia şi le-a îndesat în haină pe furiş.
Mai târziu, a fost găsit înjunghiat în spatele restaurantului Rica Torta.
Traducere de Diana Manole
Stephen Brown este un poet și artist plastic de origine canadiană care trăiește în Mexico City. Creațiile sale cele mai recente investighează (inter)textualitățile psiho-geografiei vieții urbane în mintea și trupul orașului și ale locuitorilor lui. Poemele lui Stephen Brown au apărut recent în revistele Canadian Literature, Indiana Review, Rampike, Phoebe, CV2 and Vallum: Contemporary Poetry & Poetics.
Diana Manole (PhD) este poetă, traducătoare şi profesor universitar de origine română care locuieşte în Toronto. A publcat nouă cărţi, cea mai recentă, colecţia de versuri „B&W”, a fost publicată în 2015 de editura Tracus Arte într-o editie bilingvă româno-engleză.