Un NOBEL cu cântec

Se ştie că, de fiecare dată, Premiul Nobel pentru Literatură – aşteptat cu nerăbdare atât de către iubitorii de literatură, cât şi de pariori (pentru că, într-adevăr, astăzi totul, chiar şi cultura, se joacă la bursa pariurilor!) – provoacă în fiecare an surprize, contestări, dezbateri şi controverse aprinse. Însă anul acesta, Academia Regală Suedeză a reuşit să bată toate recordurile în privinţa ineditului opţiunilor sale, provocând ceva mai mult decât o uriaşă surpriză. Adică stupoare. Aşadar, joi, 13 octombrie, Premiul Nobel pentru Literatură pe 2016 a fost decernat cântăreţului american Bob Dylan, pentru „crearea unor noi maniere de expresie poetică, în cadrul marii tradiţii a muzicii americane”. Anunţul, care a făcut înconjurul lumii, a provocat imediat dezbateri fulminante în toate mediile şi pe toate site-urile de socializare, împărţind publicul de pretutindeni în două. Pe de o parte, pasionaţii susţinători ai literaturii, care contestă decizia Comitetului Nobel, considerând că Bob Dylan nu se ridică la nivelul unor nume de scriitori care în mod legitim ar fi trebuit să primească Premiul. Şi, pe de altă parte, fanii popularului cântăreţ, care cred cu toată convingerea că versurile sale sunt mult mai mult decât simpla muzică: sunt idei, manifeste, proiecţii filosofice şi, prin urmare, opera lui Dylan aparţine şi genului literar. Scriitorul Mircea Cărtărescu – unul dintre cei aflaţi pe lista de aşteptări a Premiului Nobel, singurul scriitor român beneficiar al unui astfel de privilegiu – a declarat într-o postare pe Facebook: „(…) Dar mi-e atât de milă de scriitorii adevăraţi, Adonis, Ngugi, DeLillo şi alţi 2-3 care aproape că aveau premiul în buzunar. Cum s-or simţi ei acum? Şi-mi pare atât de rău pentru marii scriitori care îmbătrânesc la coadă, maeştrii şi favoriţii mei: Pynchon, Lobo Antunes, Amos Oz, John Ashberry, Villa-Matas…”. Bob Dylan este unul dintre cele mai influente personaje ale secolului al XX-lea, fiind un simbol al inovaţiei în muzică şi cultură, primul artist care a îmbinat muzica populară cu ambiţiile intelectuale. S-a născut pe 24 mai 1941 în Duluth, Minnesota. A crescut într-o familie de mic-burghezi de origine evreiască în oraşul Hibbing. A fost influenţat şi de autorii timpurii ai Generaţiei Beat, dar şi de poeţii modernişti americani. Alături de un mare număr de albume şi cântece – axate pe teme de atitudine, precum condiţiile sociale ale oamenilor, războiul, religia, politica şi dragostea – apărute între anii 1962 şi 2006, celebre au fost turneele sale (începând cu 1980, el a susţinut turnee în continuu, ca parte a ceea ce se numeşte „Never Ending Tour”!), căpătând astfel statutul unei personalităţi iconice a secolului XX. Influenţa sa asupra muzicii este profundă, autorul fiind subiectul de inspiraţie al unei întregi literaturi, iar versurile cântecelor sale (cel mai celebru fiind „Blowin’ in the Wind”, lansat în 1963) au fost publicate mereu în noi şi noi ediţii, sub titlul „Lyrics”. Ca artist, Bob Dylan este nu doar un creator de poezie şi muzică, dar şi pictor, actor şi scenarist. În afara compoziţiei de albume, Dylan a publicat lucrări experimentale precum „Tarantula” (1971) şi colecţia „Writings and Drawings” (1973). A scris autobiografia „Chronicles” (2004), ce prezintă amintirile sale din primii ani petrecuţi în New York şi care oferă o privire asupra vieţii sale, aflată în centrul culturii pop. Bob Dylan a câştigat numeroase distincţii de-a lungul vastei sale cariere, inclusiv 11 premii Grammy, un Oscar şi un Glob de Aur. A fost introdus în Rock and Roll Hall of Fame, în anul 2000 a primit Polar Music Prize, iar, în 2012, preşedintele american Barack Obama i-a decernat Medalia pentru Libertate (Medal of Freedom). Revista Rolling Stone l-a clasat pe Bob Dylan pe locul al doilea în topul celor mai mari 100 de artişti, realizat în anul 2011 şi pe locul al şaptelea în clasamentul celor 100 cei mai importanţi muzicieni alcătuit, în 2008. Deci, la final, dacă adăugăm doar că în 2015, premiul a fost acordat scriitoarei şi jurnalistei Svetlana Aleksievici, „pentru scrierile sale polifonice, un monument dedicat suferinţei şi curajului în zilele noastre”, iar, în 2014, scriitorului francez Patrick Modiano, „pentru arta memoriilor, prin care a evocat cele mai greu de înţeles destine umane şi a dezvăluit universul ţărilor aflate sub ocupaţie”, poate înţelegem mai bine stupefacţia provocată anul acesta de Academia Regală Suedeză, la acordarea unui NOBEL cu cântec!