După publicarea în anul 2011 a mega succesului său internaţional (este, printre altele, una dintre cărţile preferate ale lui Barack Obama), Sapiens. Scurtă istorie a omenirii (traducerea românească a apărut recent la editura Polirom) şi a uneia dintre cele mai inteligente şi precise analize a terorismului islamic, Teoria muştei – de ce este terorismul eficace, Yuval Noah Harari, foarte tânărul cercetător al Universităţii de Studii Ebraice din Ierusalim (n. 1976) şochează din nou lumea cu ultima sa carte, Homo deus, dedicată viitorului omenirii. Reputaţia gânditorului este tot mai solidă şi nicio idee de a sa nu mai poate trece neobservată. La mijlocul lunii septembrie, prestigioasa revistă L’OBS a publicat un amplu interviu cu Yuval Noah Harari în care acesta îşi explică cele mai importante idei din noua sa carte. Concluziile sunt mai degrabă sumbre pentru cea mai mare parte a populaţiei globului.
Întrebat de ce consideră revoluţia biotehnologiilor şi a inteligenţei artificiale o bombă cu efect întârziat, Harari afirmă că acestea sunt cele mai importante revoluţii de după apariţia vieţii pe pământ. De 4 miliarde de ani, selecţia naturală a guvernat lumea vie, de la virus până la dinozaur. Totul s-a derulat în lumea organicului. Or, în viitoarele două secole am putea trece la era vieţii anorganice, create pe baza unor planuri inteligente. În acest proces ar putea să dispară chiar homo sapiens, aşa cum îl ştim noi astăzi, iar pământul ar putea fi dominat de entităţi atât de diferite de noi, cum suntem noi de cimpanzei.
Speranţa de viaţă va creşte constant graţie descoperirilor din medicină. Dacă în secolul XX s-a dublat de la 35-40 de ani, la 75, la nivelul anului 2100 aceasta ar putea ajunge la 150 de ani prin eliminarea cancerului şi a diabetului. Dar tratamentele pentru a atinge aceste vârste vor fi foarte costisitoare şi de ele vor profita doar cei foarte bogaţi. De aceea secolul XXI s-ar putea să fie secolul celor mai mari inegalităţi sociale din istoria omenirii. Mai ales că imprimantele 3D vor distruge în viitorii ani milioane de locuri de muncă din industria textilă şi din transporturi. Inteligenţa artificială va sufoca ţări întregi, şi există dubii că guvernele vor suprataxa marile companii high tech pentru a salva milioanele de şomeri. În felul acesta va apărea o nouă clasă socială: inutilii. Oamenii au două feluri de competenţe: fizice şi cognitive. În câţiva ani computerele ne-ar putea depăşi în ambele zone, ceea ce ar face un lux inutil din angajarea personalului uman. Concluzia lui Yuval Noah Harari nu e deloc optimistă: „Nu doar bogăţia, dar şi puterea politică riscă să se vadă concentrată în mâinile unei minuscule elite care să îi controleze atotputernicii algoritmi. Indivizii, odată deposedaţi de valoarea economică (prin tehnologiile sofisticate care reduc treptat până la dispariţie rolul omului în procesele industriale –n.m.) şi de valoarea lor politică, ar putea tenta guvernele să înceteze a mai investi în educaţie şi sănătate”. Şi continuă: „Să nu uităm că în secolul XX, regimurile democratice, ca şi cele totalitare, investeau în aceste domenii pentru că erau vitale din punct de vedere economic şi militar. Chiar Hitler a construit spitale, şcoli şi sisteme de retratare a apelor uzate pentru săraci. Sigur nu a făcut-o din bunătatea inimii, ci pentru că ştia că pentru o Germanie puternică este nevoie de milioane de tineri săraci care să se înroleze în armată şi în economie”. După ce citeşti un asemenea text, înţelegi mai bine tendinţele lumii de azi. Şi te trec fiori de groază! (T.U.)