Exerciţiu de instrucţie
Dimineaţa iese din mine tulbure pofta de viaţă
desfundă canalele de calciu şi sânge-nchegat
picură la-ncheieturi şi-alungă mirosul de tămâie
din capul oaselor ziua pare abordabilă
ca o curvă la colţ de fereastră îşi exhibă toţi nurii
deşi a-nţeles demult că doar un strop din privirea-i lividă
e de-ajuns să-mi provoace aroganţa simţurilor
şi saltul înainte cu întreg echipamentul
de vicii şi iluzii din dotare
într-o nouă tentativă de-a mă potrivi cu umbra
Repetiţie
Cum ar veni trebuie să reiau de la capăt
acelaşi lucru şi astăzi am sperat
ca-ntotdeauna altceva n-a fost să fie
ziua mea norocoasă e-aproape o profeţie
şi doar începutul are mai multe variante
dintre care trebuie să aleg mereu bâjbâind
între aceste margini ale lumii stingheră
încă o dublă se cere pentru marea premieră
Diurnă
În faţă ziua încă diformă şi opacă
Privirilor mele în care se-ncăpăţânează să încapă
La-ndemână un corp aparent cunoscut şi docil
Şi câteva deprinderi din ce în ce mai uzate
sunt gata să-mi ruleze destinul sub paşi
între stări divergente dintr-un unic început dar acelaşi
patefon demodat care nu mai poate recunoaşte
sonurile ce-mi hrăneau iluzia
Déjà vu
Dimineaţa goală până la instincte
îşi exhibă rutina agresivă
cum stau în pat cu mintea în derivă
prin ochii precipitând încă din somn
reflexe exilate se întorc victorioase
din memoria cărnii lubrice să-nchege
premize pentru o nouă fărdelege
ce va găsi scăpare-n harul unei cruci
atîtea începuturi surghiunite se adună
să îndulcească iminenţa unicei restanţe
în faţa dimineţii goale până la nuanţe
caut înţelegere într-o cană de ceai
Stază
Dimineaţa cernută meticulos prin pupilele lăbărţate
– un privilegiu exersat până la rutină
Ce ar putea oare să mai reţină
din lumina adăugită de la începuturile lumii
dacă oraşul întreg se strecoară cu uşurinţă
deşi străzile abia se ţin în semnele de circulaţie
iar simţurile se decantează subit după înc-o efracţie
din coca întunericului răzbit
dacă timpul pretinde-a fi unealtă a-nţelepciunii
şi nu mai acceptă mânuirea cu discreţie
dimineaţă după dimineaţă în aceeaşi aparentă intersecţie
amân inevitabilul cu o ceaşcă de ceai.