POVESTEA UNUI CAMPION
Te poți naște într-o altă familie
care-ți poate dărui cele mai frumoase lucruri,
Dar cu inima ești tot în mahalaua fără curent electric, apă potabilă sau gaz.
Erai fericit că
te jucai cu puștii de o seamă cu tine, chiar mai mari.
Într-o zi mahalaua a luat foc de la o țigară,
ți-ai pierdut mama, frații mai mici și singura jucărie
primită de ziua ta.
A trebuit să pleci, să o iei de la capăt,
să dormi pe străzi, sub poduri, prin halele unor fabrici abandonate
la minus 15 grade.
Să ceri un colț de pâine oamenilor
care-ți treceau prin față și se scârbeau privindu-te.
Făceai totul să rămâi în viață.
O familie te-a adoptat
Te-a îmbrăcat
Te-a hrănit
Ți-a oferit iubire
Te-a trimis la școală, liceu, facultate.
Ai crescut mare, din ce în ce mai mare, dar n-ai uitat că
Cel mai important este să treci mai departe…
Să trăiești…
RÂUL
În vale spălam covoarele cu săpun, până când se făceau albe
precum fața bunicii din sicriu.
Le întindeam pe bănci de lemn
cu picioarele sprijinite de bolovani să nu le răstoarne râul.
Dar râul era prietenul nostru.
Ne spăla tălpile murdare și genunchii juliți.
Sângele îl ducea departe.
Nu știam unde,
dar ne bucuram că eram din nou curați,
pregătiți să întâmpinăm alaiul miresei a doua zi.
PERDEAUA
Ridic capul.
Mă gândesc cum aș putea ajunge la merele coapte
și zemoase,
dar nu, nu sunt destul de înalt să prind creanga.
Pot să mă cațăr
pe trunchiul din care țâșnește cu atâta forță
seva bucuriei
dar nu, nu sunt destul de curajos să-mi văd sângele
curgând pe coaja despicată.
În copilărie
urcam pe umerii tatei, până la cea mai îndepărtată creangă.
Mă țineam bine să nu alunec
în timp ce
el lega perdeaua de mărul bătrân
(eu aruncam în burta pânzei
cele mai frumoase mere).
Acum e și mai bătrân
și nu mă lasă inima să-l rănesc.
Voi lăsa mărul să cadă pe iarba uscată
perdeaua tatei nu mai e,
nu mai are cine să-l prindă în brațe.
STICLE
Țin minte cum
mergeam la pescuit pe vale cu văru’ Adi
în vacanțele de vară.
Scoteam din beciul bunicii
sticlele de șampanie goale și prăfuite.
Le spărgeam fundul,
înghesuiam bucăți din pâinea cea de toate zilele,
apoi le ascundeam sub bolovani
până seara când
ne întoarcem să adunăm prada.
Peștii
erau atât de mici,
încât ne-am hotărât să le dăm drumul.
Să fie liberi
Să fie liberi.
TRIBUT
Nu e ușor să urci scara spitalului pas cu pas,
treaptă cu treaptă,
până ajungi la ușă.
Plătești cu lacrimi tributul de intrare.
Dar cine să-ți deschidă?
Bolnavii stau pe scaune,
așteaptă să se deschidă alte uși, alte speranțe că
totul va fi bine sau nu.
Nu, nu va fi bine!
Ești pe cont propriu
într-un loc străin.
Boala îți grăbește sfârșitul
și rupi rețeta cu scrisul medicilor pe care nu-l înțelegi niciodată.
BACUL
Miercurea
treceam Mureșul cu bacul să ajungem la școala din sat.
Dacă era vreme bună,
dacă nu ocoleam pe la Zărieș,
pe drumul neasfaltat,
prin gropile apărute ca ciupercile după ploaie.
Doamne,
când vom vedea asfalt pe aici?
Dar nu, nu ne gândeam la asta,
doar la copiii care ne așteptau în fața porții
bucuroși.
La întoarcere treceam prin piața de haine.
Nu cumpăram nimic,
(cu ce bani?)
doar mă uitam printre tarabe.
Îmi aminteam că venisem cândva cu bunica.
PROBĂ DE REZISTENȚĂ II
Încerc să-mi țin respirația
mai mult de două minute,
dar teama că voi ajunge un corp în putrefacție,
mă face să renunț.
Știu.
Biblia interzice să-ți iei viața, chiar și atunci când
stai cu bărbia lipită de dosul palmei
uitându-te la propriul craniu în oglindă,
berea de lângă el,
speranțele pierdute
cu promisiunea că universul le va recicla după moarte.
NEGATIV
Mi-au spus să nu mai găsesc negativ.
Dar cum să fac asta, când
prin fața salonului unde sunt internat
trece un bătrân cu picioarele amputate
și sângele-i țâșnește pe podea.
SIMPTOMELE UNOR BOLI IMAGINARE
Sunt zile când
stau în pat toată ziua și butonez telefonul
zece ore
și părinții îmi spun că sunt depresiv,
dar nu-i cred.
Caut pe internet
simptomele unor boli imaginare
și intru în panică.
Beau o pastilă.
Pe moment mă liniștesc.
Panica reapare
sub forma unor gânduri sinucigașe.
În sinea mea
cred că e timpul să ies afară
să smulg buruienile,
să smulg tristețea.