PUNCTE DE VEDERE
câtă strigare și cât întuneric
între speranță și abandon?
adevărul ar trebui să
emită lumină
pentru un bine comun
dar e atât de greu
de pătruns prin
resturi de viață opacă
când sclipirea întrezărită
induce fiorul ochilor de lup
AUTOCONTROL
îmi apăr inima
cu o suită melodică
invoc intermitențe
din marșul nupțial
în timp ce viața
trece cu pași de mireasă
peste pragul durerii
păstrez lumina unui sărut
înmugurit cândva
printre cuvinte aspre,
cu ea pot îmblânzi
frigul oricărei absențe și
orcărui târziu
timpul aruncă scântei
nu se mai poate calma
îmi apăr inima
de arderi externe
lăsându-mi umbra
să deformeze distanța
dintre sunetele numelui meu
îmi apăr inima cu
țurțuri rupți de la
streașina memoriei
iernile m-au învățat
cum să păstrez fiorul
înfășurat într-o tăcere
de nea
MĂRTURISIRE
zorii adulmecă pământul
dezghețat al inimii
luna îmi fură visul
de la fereastră
pentru a-l încropi
în marea tapiserie a
existenței
încep o nouă zi
cu brațele deschise
spre întâmpinarea
psalmului 62
,, Dumnezeule,
Dumnezeul meu,
pe Tine Te caut
dis de dimineață”
DEFINIȚIA APROAPELUI
recuperez secvențe de alint
să umplu spațiul
dintre numele tău
și ora stingerii
aerul mă curtează
cu năluciri viu colorate
dar nu sunt în căutare
de forme nedefinite
nici de stări inefabile
unele apropieri
iau cu ele gânduri
sortite veșniciei
până la contopirea umbrelor
e de ajuns un fior
trecut prin straturi
de cunoaștere
nu e nevoie de atingeri
pentru a valida
definiția aproapelui
STARE. AȘTEPTARE
rotația mângâierilor
stârnește ploaia
picură cu nostalgii,
cu temere,
cu iertare.
gândul tău clipocește
între sâni
laolaltă cu frânturi
de cuvinte provocatoare.
aplecat deasupra inimii
timpul absoarbe orbește
alfabetul chemării
simt cum mă desprind
de toate incertitudinile
și planez în spațiul dintre
imperfecțiuni și feminitate,
deviată de la clipa prezentă
respir aerul purificat de
un curcubeu arcuit între vârste.
culoarea ochilor tăi
dă limpezime nudului înflorat
plin de duhul sărutului
într-o zi vei primi
rodul acestei așteptări.
VIEȚUIRE
împărțim clipa orbește
la schimb cu fracțiuni
din corpul astral
privirea mea este întoarsă
spre interior
acolo unde lumina desăvârșește
fiecare pictură a zilei
Dumnezeule Doamne
arunci atâta iertare din cer
încât toate păcatele
se strâng în
aranjamente de
n elemente florale
sub roiul tăcerii
pogorât tot mai aproape
de ochi
se întâmplă să adormim
cu flori de piatră la piept
în văzul tuturor cuvintelor