Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă durere dispariția scriitorului Ion Vianu.
Medic psihiatru şi scriitor, Ion Vianu, fiul criticului literar Tudor Vianu, s-a născut la 15 aprilie 1934, la Bucureşti. A urmat studii de filologie clasică, iar ulterior medicina.
Format în Clinica universitară de psihiatrie de la Spitalul „Obregia” din Bucureşti, cadru didactic, Ion Vianu a emigrat în anul 1977, în semn de protest împotriva utilizării psihiatriei în scopuri politice. În Elveţia a practicat medicina în mediul privat. A activat în domeniul apărării drepturilor omului în psihiatrie. A publicat în străinătate articole şi studii privind istoria şi filosofia psihiatriei.
După 1990, a publicat în revistele 22 și Lettre Internationale.
Ca eseist, a debutat cu volumul Stil şi Persoană (1975, Premiul Uniunii Scriitorilor din România). Ion Vianu se numără printre autorii textelor din volumul De ce m-am întors în România, coordonat de Sandra Pralong în 2010. Pentru volumul Amor intellectualis, Ion Vianu a primit Premiul Cartea anului 2010 acordat de revista România literară, iar pentru cartea Investigaţii mateine. Amintiri a fost distins cu Premiul „Romulus Rusan” pe anul 2022.
A mai publicat volumele: Introducere în psihoterapie, 1975, Amintiri în dialog, în colaborare cu Matei Călinescu, 1994, Caietele lui Ozias, 2004, Paramnezii, 2005, Vasiliu, foi volante, 2006, Blestem și Binecuvântare, 2007, Investigații mateine, 2008, Exercițiu de sinceritate, 2009, Amor intellectualis, 2010, Frumusețea va mîntui lumea și alte eseuri, 2015, Elegie pentru Mihai, Polirom, 2018.
Prin dispariția intelectualului de înaltă ținută Ion Vianu, cultura română suferă o ireparabilă pierdere.