Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă durere încetarea din viață a poetului Ioan Es. Pop.
S-a născut la Vărai, în județul Maramureș, la 27 martie 1958. A absolvit Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română – limba și literatura engleză a Universității din Baia Mare.
Ca student a activat în cenaclul „Nord” al revistei studențești omonime, fiind, între 1981-1983, și redactorul-șef al acestei publicații. Din 1987 a participat la ședințele cenaclului „Universitas” din București, condus de criticul și profesorul Mircea Martin.
În 1990, Laurențiu Ulici l-a publicat și angajat la revista Luceafărul, pe care criticul o conducea. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1994. A fost editor-șef al Ziarului de duminică, supliment cultural al Ziarului financiar, și editor senior al revistei Descoperă.
Ioan Es. Pop a debutat editorial cu volumul Ieudul fără ieșire în 1994. A publicat apoi volumele Porcec, 1996, Pantelimon 113 bis, Podul, antologie, 2000, Rugăciunea de antracit / The Anthracite Prayer, antologie bilingvă, 2002, Petrecere de pietoni, 2003, Confort 2 îmbunătățit (împreună cu Lucian Vasilescu), 2004, Lumile livide / The Livid Worlds, antologie bilingvă, 2004, No Exit, antologie, 2007, Unelte de dormit, 2011, Arta fricii, 2016. Poezia lui Ioan Es. Pop a fost tradusă în mai multe limbi europene și asiatice.
Pentru poezia sa, Ioan Es. Pop a obținut numeroase premii între care: premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994), premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1994), premiul de debut al revistei Poesis (1994), premiul Festivalului Național de Poezie de la Sighetu-Marmației (1994), premiul Primăriei municipiului București pentru cel mai bun volum din colecția Poeții orașului București (1996), Premiul pentru poezie al Academiei Române, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1999, Premiul „Cununa de Lauri” a Turnirului de Poezie de la Alicante, 2019, Premiul Național Lucian Blaga, 2024. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer în anul 2004. Nominalizat de mai multe ori la Premiul Național Mihai Eminescu, care se acordă la Botoșani.
Prin dispariția lui Ioan Es. Pop, poezia română suferă o ireparabilă pierdere. Dumnezeu să-l odihnească, iar poezia sa să nu fie uitată.