Piața care a fost ani de-a rândul un simbol al centrului Capitalei, un loc magic devenit o emblemă a orașului și, apoi, în anii din urmă, lăsată de izbeliște, a fost transformată în ultimul an (după o serie de ezitări și de indecizii) în mult promisul „hub cultural Piața Amzei”. Cu toate că în piață mai sunt doar două etalaje de legume și fructe (însă la niște prețuri de mare lux), vreo opt florării, un negustor de blănuri și unul de vechituri argintate, se pare că, de fapt, cultura de mase a învins definitiv. Există un post de radio, Black Rhino, două spații expoziționale, un ecran (chiar lângă tarabele cu legume și fructe), ce difuzează desene animate în fiecare weekend, la concurență sălbatică cu Teatrul „Ion Creangă” (redeschis în această primăvară!), după care, trebuie menționat un amplu și gălăgios festival de design (Amzei @Romanian Design Week, din care se ridică interminabile fuioare de fum de mititei!), apoi, un panou de lemn pe care un pictor angajat a aruncat niște vopsele, creând o operă anonimă, iar, la umbra uriașilor platani (care, nota bene, încă n-au fost tăiați!), o masă lungă pentru lecții de pictură dedicate copiilor și, în fine, pe platou, exerciții de grup cu intenție yoghină, precum și, strict pentru dezvoltarea individuală, mese de ping-pong. Încă nu știm dacă toată această învălmășeală, al cărei înțeles se decriptează cumva între un iarmaroc de sfârșit de săptămână și grădiniță de „copii de toate vârstele”(!), are vreo legătură cu alegerile locale, dar…
Unul dintre cele două generoase spații expoziționale din corpul mare al fostei primării (care se numește Mobius Gallery) adăpostește o expoziție a artistei Lea Rasovszky, intitulată People You’ve Been Before. Trecem peste pasiunea pentru titluri în limba engleză, dar nu ne putem opri decât câteva clipe la arta doamnei, doar pentru a insera un fragment dintr-o considerație a curatorului, ce ne lămurește perfect: „Expoziția ilustrează complicata dinamică a conexiunilor umane, care se desfășoară într-un spațiu de profundă intimitate, unde accesul privitorului devine posibil exclusiv prin deschiderea acestuia către vulnerabilitate și empatie(…)”. Așadar, trebuie să descoperim „complicata dinamică a conexiunilor umane” dintre noi și, de pildă, portretul unui personaj înfiorător, aflat în fața unei glastre cu lalele ofilite, iar în fața sa, pe perete, o cruce (Composition with Wilted Tulips, Racing Pulse and Wooden Cross), apoi, un altul, la fel de spăimos și diform, care ar fi al unei fete ce exprimă teroare (Violence is A Girls Name) sau un militar solid și tatuat aidoma unui pușcăriaș infernal, dar care ține în palmă o pasăre (Protector). În concluzie, dacă noi, privitorii exponatelor, am fost, după cum sugerează titlul expoziției, într-o altă viață, aceste exemplare umane hidoase, atunci eu cred că nu e bine…
Cu al doilea spațiu, am tras cartea norocoasă. E vorba de expoziția unuia dintre cei mai faimoși designeri americani, Milton Glaser, și care face parte din ciclul Art is Work.
Milton Glaser (1929-2020), cu origini evreiești, s-a născut în Bronx, apoi, a studiat la High School of Music and Art, la Art School Cooper Union din New York și, cu o bursă Fulbright, la Academia de Arte Frumoase din Bologna (Italia). A fost cofondatorul celebrelor Push Pin Studios (1954), care au revoluționat conceptele designului, manifestul publicat anunțând că de atunci încolo designul va renunța la vechile și tradiționalele sale poncife. A fondat, împreună cu Clay Felker, în 1968, New York Magazine, revista care avea ca unic scop acela de „a fi de partea cititorului, căci era vorba despre ceea ce se întâmpla în New York City la acea vreme” și care a devenit, cu timpul, model pentru revistele orașului, stimulând o serie de imitații. Un exemplu în acest sens este The Underground Gourmet, o rubrică despre restaurante ieftine din New York. Glaser a scris coloana timp de șapte ani, împreună cu Jerome Snyder, și a fost una dintre cele mai populare rubrici din revistă. În 1974, a înființat Milton Glaser, Inc. (1974) apoi, în fine, s-a asociat cu Walter Bernard, în 1983, pentru a forma studioul de design editorial WBMG, ce a conceput grafică pentru mai mult de 50 de reviste, publicații și periodice din întreaga lume.
Pe parcursul carierei sale, Glaser a fost un creator prolific de postere și printuri (o parte dintre ele, cele mai cunoscute, reprezintă, de fapt, conținutul expoziției din Amzei!), lucrările sale fiind prezentate în expoziții din întreaga lume, inclusiv personale la Centre Pompidou din Paris și Museum of Modern Art din New York. De asemenea, multe dintre ele se află în colecțiile permanente ale multor muzee (precum Cooper Hewitt National Design Museum din New York, Muzeul Victoria și Albert din Londra, Muzeul Israelului din Ierusalim), sau în școli și arhive de design.
Glaser a fost, totodată, un apreciat profesionist în grafică și mesaj ambiental, cu un portofoliu ce variază de la logo-uri iconice la programe complete de signalectică și design interior, realizate pentru restaurante, hoteluri sau lanțuri comerciale din New York și din State.
De-a lungul carierei sale, Glaser a proiectat și ilustrat personal peste 400 de postere. Milton s-a inspirat de la artiștii începutului de secol XX, pentru a ajunge să-și creeze propriul stil de semnătură, care a constat dintr-o grafică jucăușă, uneori psihedelică (vezi afișul lui Bob Dylan!), cu explozii controlate de culori, împreună cu siluete și contururi geometrice îndrăznețe.
El este, printre altele, creatorul binecunoscutului logo I (LOVE) NY, unde cuvântul „LOVE” e substituit de o inimă roșie. La mijlocul anilor 1970, rata criminalității din New York era în creștere, iar orașul era perceput pe scară largă ca fiind foarte periculos, ajuns în pragul falimentului. În 1977, statul New York a angajat o agenție de publicitate și pe Milton Glaser, spre a crea un logo, în folosul creșterii turismului. Glaser a fost cel care a creat designul în timp ce stătea în spatele unui taxi, în drum spre o întâlnire. Logo-ul este format din majuscula „I” și o inimă roșie, stivuite deasupra literelor „NY”, în tipul de literă American Typewriter, simbolizând New York-ul. Inspirația sa pentru logo a fost designul LOVE al lui Robert Indiana, cu cele patru litere stivuite una peste alta. Glaser a iubit New York-ul atât de mult, încât și-a oferit munca lui gratuit orașului, cu gândul că va deveni proprietate publică. Ceea ce s-a și întâmplat. Logo-ul aduce statului New York 30 de milioane de dolari în fiecare an, devenind în același timp un icon al culturii pop. Este reprodus pe orice produs comercial și poate fi văzut peste tot în New York City. După atacurile teroriste din 11 septembrie, logo-ul s-a transformat într-un simbol al solidarității, pentru care Glaser a conceput o versiune modificată: „Iubesc New York-ul mai mult ca niciodată”, ca răspuns la tragedia 9/11. Inima roșie are o mică zonă înnegrită și arsă de-a lungul unei margini, pentru a simboliza atacul asupra World Trade Center. Figură influentă în comunitățile de design și educație în comunicare vizuală, Milton Glaser a publicat eseuri și a acordat numeroase interviuri despre design și despre munca designer-ului.
Printre numeroasele premii și distincții primite de-a lungul anilor, a fost onorat, în 2004, de către Smithonian Cooper-Hewitt National Design Museum, cu Premiul pentru întreaga activitate, pentru contribuția sa profundă și semnificativă la dezvoltarea contemporană a design-ului. Iar, în 2009, a primit National Medal of Arts, din partea Casei Albe, înmânată de către Barack și Michelle Obama (Milton Glaser fiind primul designer care a primit această distincție).
Și iată că, la patru ani de când s-a stins Nelson Glaser, opera sa poposește în Piața Amzei din București. Onorantă coincidență!