Oedip – Enescu
Beat de muzică cum însuși spunea
în levitație, fără ancoră
care-i o femeie uneori
prințesă uneori
dar mult mai fidel e câinele
de la căpătâiul său
dintr-un hotel parizian
părăsit.
Nichita
nici
Nichita n-a existat.
A fost doar un vis din care se trezește oricine
un țipăt al nou-născutului
vorbind deja direct în limba mamei
înțeleasă și de pietre
de roua căzută direct din cer dis-de-dimineață
în părul verde al pământului
care mereu învie
de cum îl calci
la primul pas.
Scriitori
(echinoxiști & optzeciști, Ion Mircea & Ion Stratan)
Scriitorii sunt niște oameni bătrâni
care vorbesc numai în limbi moarte.
Cei tineri dansează cu spatele la ei
noapte de noapte
până se face ziuă.
Fiecare frază a lor, zic ei celor bătrâni
e doar o haină subțire rece
rece ca mătasea
țesută de lumina lunii
ori scrisă de cineva
pe o zăpadă pufoasă
din plină vară
ce se topește
cât ai clipi.
Bach
Orga este respirația lui Dumnezeu.
Soli Deo Gloria spune el
deși pierduse prin moarte
nu mai puțin de unsprezece odrasle
din cele două căsătorii.
Fuga în do major
Virgil Mazilescu
Eram tânăr cu paharul plin cum s-ar zice
de absint kavafis
mi se părea și mie tot mai aproape
kavafis îl răsfățam eu chiar în
regiunea lui de odinioară
câte lacrimi se varsă în fond
dintr-un pahar
de lut
Ana Blandiana
Nu o căutați aici.
Degeaba îi scandați numele
și nu o urmați
ea e Doina, un nume secret
intraductibil în engleză
franceză, italiană, germană, rusă
așa cum e și chipul ei cioplit
de un zâmbet fără odihnă.