spectator
N. Prelipceanu

„OPERA DE TREI PARALE” LA TNB

Articol publicat în ediția 3/2024

Celebra piesă a lui Bertolt Brecht a avut premiera pe la mijlocul lui ianuarie, în sala „Ion Caramitru” a TNB, cu un public fericit de a asista și asculta acest musical care începe cu o melodie pe care o interpretau cândva Louis Armstrong sau Ella Fitzgerald. Spectacolul a devenit un fel de eveniment monden, care pare menit să aibă o lungă carieră, dat fiind faptul că, în textul lui Brecht, problemele sociale sunt împachetate în muzica lui Kurt Weill, ceea ce va fi marcat multe succese ale acestui text, montat și pe alte scene, mai celebre, ale lumii. De fapt, e de discutat dacă, scriind această piesă, în anii ’20 ai secolului trecut, Brecht prefera latura socială, sărăcia care duce la furturi și omoruri, sau latura spectaculoasă, care, în reprezentații, a fost mai totdeauna evidențiată, spre deliciul publicului, eventual sătul de propriile sale necazuri.

Trupa aleasă de regizor nu este chiar una specializată în acest gen de spectacol, dar care a provocat  momente de mari satisfacții publicului din sală, mai cu aluzii la lumea politică de azi, mai cu altele, tot contemporane. Marius Manole a făcut un Mackie Șiș admirabil condus, de la supremația sa asupra bandei de hoți, pe care-i disprețuiește, în parte și în grup, dar care îi sunt alături și la scena dinaintea spânzurării sale. Execuție care, firește, ca-n orice comedie ce pare construită pentru americani, are happy-end, finalul fericit, de tip deus ex machina, fiind preferat pentru efectul comic și în scopul ușurării spectatorului naiv ce va fi luat o clipă în serios tragedia brusc lipită de tot ce păruse până atunci vesel.

Mircea Rusu, în rolul căpeteniei(staroste)-antrenor al cerșetorilor (Dl Peachum), în câteva apariții de un comic nebun, obținut și cu mijloace mai neortodoxe: din când în când ai impresia, după accentul personajului și după felul cum se mișcă, parcă ducând în spate toată povara lumii, ai impresia, spun, că e un alt Shylock, mai ales că unul foarte expresiv crease cu câțiva ani în urmă regretatul azi Ion Caramitru. Tania Popa și Emilia Popescu, prima în rolul Dnei Peachum, a doua în matroana de bordel, Jenny Speluncă, își dezvăluie puterile și calitățile, energia și farmecul actoricesc pe toată durata spectacolului, ținând, ca să zic așa, piept personajelor masculine. Aylin Cadîr (Polly) se afirmă ca o actriță cu un registru bogat, cu posibilități bine stăpânite de a trece de la o stare la alta și de la rostire la melodie. În scena geloziei, unde spectatorul se delectează cu duelul celor două amante-neveste ale lui Mackie Șiș, îi face față Medeea Marinescu, posesoare a unei experiențe ceva mai vaste, scena fiind, poate, una dintre cele mai bune, mai memorabile, ale acestui spectacol în care nimeni nu e rătăcit, fiecare fiind la locul său; personajele secundare și chiar cele episodice sunt create cu egală atenție și rezultatul e pe măsură. Silviu Biriș, în rolul polițistului corupt Brown, cu mișcările sale, pe alocuri de manechin, îngroșând deloc fără voie personajul, e de asemenea memorabil. Ce să mai spun despre cei cinci supuși ai lui Mackie Șiș, seful bandei de hoți și spărgători, cu nume și caracterizări pe măsură, că și aceștia, Ovidiu Cuncea, Orodel Olaru, Alexandru Georgescu, Mihai Verbițchi și Silviu Mircescu, deși în roluri menite să sublinieze puterea șefului lor, se desenează foarte clar pe cerul tulbure al acestei lumi mizerabile! Ciprian Nicula, un actor încă tânăr, care a putut fi remarcat în spectacolul O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții, se înfățișează și-n această operă de câteva parale ca un profesionist deja matur și stăpân pe mijloacele sale, de data asta potrivite pentru comedie.

Desigur, piesa lui Brecht este una dedicată celor sărmani, care trebuie să se descurce altfel decât urmând căile drepte, ce le sunt interzise de societatea capitalistă, căci scriitorul german din secolul trecut era un înaintaș al luptătorilor de azi împotriva nedreptăților sociale și, până la urmă, a regimurilor democrate, lăsate pradă (?) pieței libere, dar mai ales politicienilor corupți și bogaților cruzi cu cei sărmani. Doar Brecht, după război, a ales RDG-ul, în locul Germaniei Federale, când s-a întors din exilul american… Cât despre această poveste, și ea se petrece în SUA. O fi  fost scrisă ca un fel de profeție a viitorului exil al autorului. Iar finalul cu o grațiere neașteptată, ba chiar cu înnobilarea celui grațiat, deus ex machina e utilizat în basme, care se termină astfel  pentru a menține vie speranța celor năpăstuiți, dar și pentru ca auditorii-copii să nu plângă.

Gelu Colceag, cândva actor în grupul de la Tg. Mureș, al lui Dan Micu, a știut să sugereze mizeria celor sărmani și obidiți (Umiliți și obidiți e, totuși, o carte semnată de Dostoievski, ceva mai demult), dar a trimis și semnale spre teatrul antic, cu  cele două grupuri, cel feminin și cel masculin, uneori în apariții separate, alteori mai grupați cu toții, femei și bărbați, prezicând  ceea ce urmează, uneori punându-li-se în gură aluzii clare la antichitatea greacă, precum acel „cântă zeiță..”, cu care începe Iliada. În fosă avem o mică orchestră către care privesc actorii în momentele muzicale, de la Marius Manole la Mircea Rusu și la Emilia Popescu, posesoarea unui alt ton decât în Marlene. Tania Popa, cu vocea sa voit(?)-răgușită, are apariții muzical-spectaculoase care se rețin.

Scenografia Lilianei Cenean și a lui Ștefan Caragiu, potrivită spre a favoriza mobilitatea grupurilor și a individualităților, beneficiază, firește, și de scenotehnica din această sală.

Spectacolul e unul plăcut, cu un ușor aer american, ceea ce adaugă la bucuria spectatorului român, în general cu gustul ațintit încolo.

Iată și caseta tehnică a spectacolului: Teatrul Național București, Sala „Ion Caramitru” – Opera de trei parale de Bertolt Brecht, muzica de Kurt Weill, traducerea de: Isaiia Răcăciuni, Ion Cantacuzino și Gelu Colceag. Direcția de scenă: Gelu Colceag. Scenografia: Liliana Cenean, Ștefan Caragiu. Coregrafia: Roxana Colceag. Conducerea muzicală: Marius Leau. Distribuția: Mircea Rusu (Dl Peachum), Marius Manole (Mackie Șiș), Tania Popa (Dna Peachum), Emilia Popescu (Jenny Speluncă), Aylin Cadîr (Polly), Medeea Marinescu (Lucy), Silviu Biriș (Brown), Ovidiu Cuncea (Mathias Biștar), Alexandru Georgescu (Jakob Sfarmă Țeste), Orodel Olaru (Walter Salcie Plângătoare), Mihai Verbițchi (Robert Fierăstrău), Silviu Mircescu (Jimmy), Ciprian Nicula (Filch), Daniel Hara (Smith), Eduard Cîrlan (Părintele Kimball), Oana Laura Gabriela, Cristiana Ioniță, Beatrice Rubică, Andreeea Alexandrescu, Irina Noapteș, Roxana Colceag; Rareș Florin Stoica, Eduard Cîrlan, George Olar, Tiberiu Enache, Alexandru Nicolae Mihai, Horațiu Furnică, Adrian Justin Ilie (Cocote, Cerșetori, Polițiști). Premiera a avut loc la 14 ianuarie 2024.