Două talente, două poveşti care se scriu…
Existenţa unui teatru municipal la Suceava mi-a prilejuit în ultimii ani mai multe pelerinaje în Bucovina mea natală şi mai multe întâlniri cu adolescenţi care scriu poezie, teatru sau proză… Mulţi mi-au cerut sfaturi şi mi-au trimis „încercările” lor literare. Iar unele „încercări” m-au impresionat prin curaj şi prospeţime. Evident, de fiecare dată când mă abordează câte un adolescent şi-mi trimite apoi pagini scrise de el îmi amintesc cu câtă febrilitate eu însumi îmi doream să debutez în urmă cu mai bine de 50 de ani.
La Suceava sunt mulţi oameni pasionaţi care îi îndrumă pe copiii talentaţi. Mai multe festivaluri, începând cu cel naţional de poezie „Nicolae Labiş” îi motivează pe adolescenţi să se confrunte cu juriile şi cu publicul. Unii profesori de română (şi citez aici cu plăcere numele lui Gheorghe Cârstian de la Colegiul Naţional „Petru Rareş”) sunt veritabili descoperitori de talente şi apoi îndrumători atenţi şi subtili.
Mă bucur să pot prezenta succint în paginile Vieţii Româneşti două eleve din Suceava, două talente evidente.
Antonia Ilie este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Petru Rareş” şi a obţinut deja premii la Festivalul Național de Poezie „Nicolae Labiș”, la Festivalul-Concurs Național de Literatură „Moștenirea Văcăreștilor”, la Festivalul-concurs de Literatură „Rezonanţe Udeştene”… Citindu-i poemele m-a marcat imediat un anumit spirit de revoltă al ei, o dorinţă de a călca peste tabuuri… Forţa ei poetică mi se pare evidentă, iar „revolta” nu este gratuită pentru că Antonia Ilie se povesteşte fără menajamente pe sine şi reflectează implicit la ceea ce înseamnă acum, pentru ea, lupta cu limbajul şi descoperirea unor lumi cu multe contradicţii şi asperităţi.
Larisa Babalean este în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare”. A debutat anul trecut în revista Bucovina literară, iar la 15 ianuarie, anul acesta, cu ocazia Zilei Culturii Naţionale, am auzit-o recitând poezie în contextul unui concurs/atelier de trasmitere a emoţiei poetice. Şi Larisa Babalean este o voce care mi se pare că trebuie luată în serios. Ea mânuieşte cu abilitate tehnica versului liber şi construieşte cu o cuceritoare fluiditate metafore surprinzătoare, cu vibraţii emoţionale puternice.
Talentul literar sclipeşte în ambele selecţii de versuri „sucevene” pe care Viaţa Românească le găzduieşte cu generozitate în acest număr. Spre ce cariere, pasiuni şi împliniri vor duce ele, este o altă poveste, încă nescrisă.
- poeme de Antonia Ilie
- poeme de Larisa Babalean