PRONUMELE STINGHER
Ca într-un joc infantil cu eternitatea
pe nisipul plajei am scris apăsat:
VOI FI MEREU.
Veni valul
veni spuma
veniră algele
reducând serios mesajul
ștergând optzeci la sută din el
anihilând 8 litere din 10
pe nisip rămânând doar stingherul
neajutoratul pronume
EU.
ZGÂRIETURA VIRTUALĂ
…un transfug din ultimii ani ai uniunii sovietice
fugar din casa bunicului său ce era secretar general
al partidului comunist sovietic aproape… particular
povesti că în acea goană a afeturile pe ele
cu sicriele foștilor secretari ai partidului morți
puțin timp unul după altul – el
nepotul unuia dintre acei secretari
la ce se gândea?
…Naivul preadolescent ce era pe atunci
ar fi vrut să zgârie pe lacul brun al sicriului
în care i se afla bunicul; să zgârie cu un cui:
Serghei + Svetlana = Iubire.
FĂRĂ VISE
Nu te lăsa furat de vise
te împotrivește visării…
Fără vise
ai fi mai în siguranță
pentru că unele
sau doar unul dintre ele
ar putea să se împlinească
și să te anihileze…
DAR DACĂ SE DĂ TOTUȘI DECRETUL CĂ?…
De ce este crucial
de ce este extrem de important
chiar până la sufocare de ar fi
să ajungi și în ziua de mâine
obligatoriu să ajungi și în ziua de după astăzi – poate
chiar mâine, mâine, mâine se va da decretul Domnului ca
omul să trăiască veșnic.
Și tu
să fii prezent
și să cazi sub puterea acelui decret!
SĂ FIU
După plecarea părinților
orfanul ce ajunsesem
simțeam mai acut ca niciodată
că vreau să fiu al cuiva
să fiu definitiv al cuiva – al meu însumi.
GENERAȚIE ÎN RE MAJOR
La vârsta noastră
nu mai poate fi vorba de
record
ci doar de re-
cord
adică: re-
inimă
re – element de compunere cu sens iterativ
sau – de ce nu?
a doua notă din gama muzicală
sau numele celei de-a treia strune a viorii.
REACȚIE
Când
adânc afundat în gânduri
preocupat de soarta literaturii române
se întâmplă să simt după ureche
adică la ceafă
vreo răcoroasă pală de aer
fără a întoarce capul
și fără să-mi sară proverbiala țandără
îmi zic nițel interogativ:
– O fi zefirul sau
generația tânără?…
Sau pur și simplu adie a zefir
sau a vânt blând de câmpie
ca prolog al unei furtuni de poezie
fără de care – îmi spune Matusalem
biblicul meu văr – e greu să fii bătrân
dar mai ales… tânăr…
NEVOINȚA ȘI FURCULIȚA
Când văzu zorul, voinicul aruncă pieptenele.
Petre Ispirescu
Nevoința te învață să te piepteni cu furculița
iar dacă dușmanul
să zicem proverbialul balaur
sau scroafa din basmul lui Ispirescu se ia pe urmele tale
în moment de maxim pericol de a fi înhățat
tu arunci furculița peste umeri și
îndată
se va face un codru înalt și des
de nu se va putea strecura prin el nici pui de pasăre –
ei bine
dacă nu chiar codrii de aramă eminescieni
cel (foarte) puțin codrii de plastic ai post-
modernismului.
PRAGUL ȘI MEMORIA
De fiecare dată când trece pragul
omul își amintește ceva.
Ce diferite sunt lucrurile pe care și le amintește
când trece pragul spre a intra
de cele pe care și le amintește când trece pragul
să plece…
Iar unii dintre noi parcă s-ar înfricoșa
să conștientizeze momentul în care trec pragul – ar putea
să-și amintească lucruri sfâșietoare
și la intrare
și la plecare…
PARNAS: URCAREA ȘI COBORÂREA
La drept vorbind
Parnasul nu e un munte prea înalt
de ai putea spune că
alpiniștii îl urcă destul de ușor (e drept,
nu chiar în pas alergător)
însă
la coborâre
alpiniștii sunt atenți
prevăzători
cu pas amânat – oricare dintre ei încărcat
însărcinat
cu atâta poezie
cu atâta poezie!…
CUM TE-A PRINS TIMPUL
De când lumea nu mai e nemărginită
ci – s-a zis – e un sat global
(poate că oarecare) –
nu mai sunt locuri libere
pretutindeni e full
astfel că nu-ți rămâne decât
în satul global
să stai în picioare
sau
cum te-a prins timpul.
DEDUCȚIE
I se pare că a isprăvit totuși cu anticul postulat
cunoaște-te pe tine însuți.
I se pare că deja s-a cunoscut.
Suspicios
nu mai crede nimănui și în nimic
adică
nici lui însuși
concluzionând:
una e
să te cunoști pe tine
aproape alta –
să te recunoști pe tine…