poeme

poeme de RAUL POPESCU

Articol publicat în ediția 11-12/2023

*

van helsing credea că știe adevărul
mereu acel adevăr cu a mare
cel puțin la fel de concret ca și
cele două arme ale sale
cu gloanțe de argint viu
și ștanțate cu numele său:

van helsing

cu toate astea
nimeni nu crede în existența lui van helsing
nici chiar el însuși

dar așa încep toate poveștile
povești cel puțin la fel de reale ca și
cele două arme ale sale
cu gloanțe de argint viu
și ștanțate cu numele său:

van helsing

*

van helsing visa și știa că va visa poate o veșnicie
și știa, de asemenea, că visele sunt singurul lui companion
într-o lume în care veșnicia înseamnă singurătate
iar singurătatea seamănă cu „critica rațiunii pure” a lui kant
o carte pe care o poți citi la nesfârșit pentru că ea nu are un sfârșit
spre deosebire de „critica rațiunii practice”

visele lui erau sumbre, deși erau în mare parte vise de zi

zile interminabile și zgomotoase
mult prea zgomotoase pentru auzul lui fin

mult prea fin, s-ar putea spune

dar cele mai groaznice vise apăreau în miez de noapte
când sufletele convenționale își dorm somnul convențional

doamne, cât de convențional sună asta!
i-ar putea reproșa bătrânul poet-alchimist klenke

dar nu erau vise cu monștri, fantome sau cadavre în putrefacție
ci erau vise în care el, van helsing, era așteptat de cineva undeva
iar el, van helsing, uneori ajungea acolo unde era așteptat
dar mereu, pe parcurs, pierdea câte ceva
un bagaj, buletinul, sau vreo carte ferfenițită de magie neagră
ceea ce îl întrista și îl făcea să se simtă vinovat și nostalgic în același timp

*

„îți stă în fire să pleci și să te întorci
te văd prin geamul ferestrei cum te miști
cum îți dai părul de pe frunte la o parte
iar în viața asta lungă nu am văzut pe nimeni
să-și dea părul la o parte cu atâta delicatețe
o delicatețe moale ca o adiere”

van helsing citea cu glas tare pentru a nu știu câta oară
aceste versuri dintr-o carte de poeme a bătrânului poet-alchimist klenke
dar el, van helsing, nu fusese îndrăgostit niciodată
însă îi plăceau aceste versuri în care iubirea e doar o adiere de vânt

nimic mai mult
nimic mai puțin

Din volumul în pregătire tristețile lui van helsing. manual
pentru o inevitabilă apocalipsă