Școala nevestelor

Centrul Cultural Lumina funcționează de câtva timp la Romexpo (București), în chiar hala unde acum un an se mai vaccina lumea împotriva groaznicei boli venite din Orientul Îndepărtat. Director este unul dintre cei mai buni actori apăruți în ultimii ani, George Costin. Descoperi greu acest teatru, pentru că, acolo, în pavilionul C3, e cam greu de ajuns. În pustietatea Romexpo-ului un teatru precum acesta e un fel de oază. Cei care-i dau strălucire sunt regizorul Victor Ioan frunză și scenografa Adriana Grand, desigur, alături de actorii unei trupe care, deducem, nu sunt angajați în stilul vechi acolo, ci doar pentru fiecare spectacol. Ceea ce face din acest teatru un fel de înainte mergător pentru ceea ce, oricum, mai devreme sau mai târziu (de obicei mai târziu, după moda noastră), se va întâmpla și în celelalte teatre românești.
Lista spectacolelor care se joacă la Centrul Cultural Lumina e una generoasă, cu piese clasice și contemporane, dar textele tuturor fiind literatură, nu doar scenarii. O foarte originală Școală a nevestelor, pusă în scenă de Victor Ioan Frunză se joacă de câtva timp pe scena improvizată în pavilionul C3, cu o distribuție de actori tineri și foarte tineri, dar al căror talent este deja remarcabil. Școala nevestelor a lui Molière este interpretată de data aceasta, și literar și dramatic, într-o manieră care te trimite cu gândul la lumea de azi, cea a străzii și cea a serialelor televiziunilor românești. Limbajul și comportamentul personajelor, mai ales ale lui Arnolphe, cel care și-a cumpărat un nume nobil, „de la Souche”, este acela al unui patron ultrabogat și prea puțin interesat de cultură, parcă-l vezi și auzi pe… dar mai bine să vă las să-l încadrați conform propriilor cunoștințe. Actorul Adrian Nicolae intră în acest rol ca-ntr-o piele deloc străină, iar reacțiile sale la declarațiile moderate despre căsnicie și viața de familie ale amicului său Crysalde, interpretat nuanțat de Alexandru Crețu, le întâmpină cu zâmbetul pe buze, un zâmbet disprețuitor pe care-l poți surprinde, probabil, pe fața oricărui mare patron din lumea de azi. Afacerile îi merg, iar fata aleasă spre a-i fi nevastă, crede prea sigurul de sine macho, îi va fi supusă tot restul vieții, date fiind bogăția cu care o înconjoară și mai ales educația pe care crede că i-o face. Cu atât mai mare e surpriza când acesta se îndrăgostește de un tânăr și i-o și declară, fără să se teamă. În jurul acestei povești, țesute încă de Jean-Baptiste Poquelin zis Molière, apar personaje foarte exact desenate, cei doi servitori aleși pentru prostia lor, căci marele patron îi crede pe toți cei care nu-s ca el niște proști, interpretați de Codrin Boldea și Voicu Aniței, la apariția cărora te apucă râsul înainte chiar de a se exprima ei sonor. În fine, Ana Crețu, fata „nerecunoscătoare”, care îl refuză pe marele macho, cu o prezență mai ștearsă la început și tot mai energică pe măsură ce evoluează situația spectacolului. Cel care se remarcă și aici, prin mobilitate și talent, este un actor tânăr, Tudor Cucu-Dumitrescu, același care a înviat remarcabilul personaj Feste din A douăsprezecea noapte de la Nottara. Un actor care promite prin disponibilitatea sa pentru rolurile din piese clasice, cum sunt cele două în care l-am văzut în câteva zile. Spectacolul este marcat de șansonete franțuzești dintre cele mai cunoscute generației vechi, interpretate cu aplomb de actorii din rolurile principale. De la Jacques Brel la Gilbert Bécaud, trecând în revistă și o Edith Piaff sau o mai recentă Patricia Kaas, textele și melodiile lor răsună în hala imensă, într-o franceză bine rostită în general și, mai ales, cu talent. Școala nevestelor este un spectacol construit pentru a prinde la public, ceea ce se și întâmplă. Iar ceea ce face Victor Ioan Frunză poate deveni un fel de școală a actorilor tineri, pe care sperăm să-i vedem și în săli mai accesibile, geografic vorbind.