recenzii
HANNA BOTA

PREDESTINAT LA O IUBIRE ANORMALĂ

Articol publicat în ediția 07-08/2023

După trei cărți de poezie, o carte de proză scurtă, o carte de critică literară, una de eseuri, un roman și o culegere de povești,
Andrea H. Hedeș ne propune un nou roman, cu titlul Marea e frumoasă ca tine. Activă în publicațiile literare, director al revistei și al editurii Neuma, colaborator al revistei România literară, scriitoarea este o neobosită comentatoare a literaturii actuale.
Folosindu-se de experiența ei nemijlocită în Orient și având șansa de a călători în China și Vietnam (cu poezii traduse și publicate în aceste țări),
Andrea H. Hedeș face apel, în recentul roman, la impresiile și amintirile acumulate (inclusiv la notițe, ea însăși mărturisind că nu se desparte de carnețelul în care își notează zilnic gânduri care ar putea deveni texte beletristice). Textul e construit pe tensiunea dintre cei doi poli: Occident versus Orient. Se simte imediat ușurința cu care autoarea se servește de exotismul Orientului, o cultură străină Europei, pe care în carte o redă filtrată prin creierul occidentalului: personajul principal al romanului, un cercetător în antropologie care predă la Universitatea din Graz, Austria, pe nume Leander Weiss, cu vechi rădăcini transilvane (autoarea strecoară mărunte accente „patriotice”, amintind de Klausenburg, apoi de stiloul bunicului lui Leander, ajuns acum în posesia lui, care fusese inventat de Petrache Poenaru etc.).
Făcând apel la un întreg arsenal compozițional, Andreea H. Hedeș pare că n-a lăsat prea multe deoparte, din ceea ce cunoaște ca tehnică a prozei: pornind de la mitul lui Pygmalion și al Galateei, scriitoarea amestecă o serie de evenimente liniare, raționale, cu altele misterioase, inexplicabile, chiar științifico-fantastice. Din aceasta rezultă un melanj de verosimil-imposibil turnat într-un text ușor de citit, un roman de dragoste tulburător, deși fără evidente accente senzuale, erotice. La fel de importantă este problematica, de natură metafizică, a creatorului și a creației sale, adică momentul de cumpănă în care el trebuie să dea drumul „obiectului” creat și să taie „cordonul ombilical”, pentru ca opera să-și împlinească propriul destin. Iar această temă este introdusă chiar de la începutul romanului, prin știrea descoperirii unui automaton bine păstrat (sub forma unui bărbat așezat pe un scaun, scriind la un birou), care părea aproape viu, cu mecanism funcțional, probabil capodopera ceasornicarului elvețian Pierre Jaquet-Droz. Obiectul, având „propria viață”, uimea și totodată înfiora mulțimea. Imediat după această știre, este introdus personajul principal, călătorind pentru a cincea oară în Vietnam: cu accente clare de autism, cu gesturi compulsive, neadaptat în societatea occidentală, simțindu-se mult mai destins în Orient. Fără ca naratorul să o spună direct, îți dai seama că suferă de dublă personalitate sau poate de ceea ce se numește borderline. Cu psihologia sa de mizantrop, este predestinat să dezvolte o iubire anormală, deși poetică, fericită, în cazul său. Se ocupă de Galateea sa (o păpușă de lemn de la teatrul de păpuși pe apă, specifică Vietnamului: să nu uităm că vorbim de un antropolog, cercetător al teatrului pe apă), însă nu sculptează el păpușa, ci – fiind foarte veche și descompusă, atunci când a primit-o în dar – o restaurează cu atenție maniacală, folosind materii și substanțe foarte scumpe, de ultimă generație. Îi inserează și un mecanism pentru a-i da posibilitatea de a se mișca, îi dă și voce, și prin urmare se dezvoltă „o relație” de comunicare între cei doi.
Cartea are la bază relația duală dintre inocență și păcat, carne și spirit, e voie/ nu e voie, cădere și salvare, Occident și Orient. Chiar dacă textul e împănat cu o serie de expresii vietnameze, cu descrieri ale mâncărurilor, băuturilor, vestimentației, ale florei și faunei specifice etc., tensiunea acestui dualism nu se pierde, ci se dezvoltă până la finalul cărții. Iar transferul de viață-moarte, materie-spirit, ființă-obiect, din final, ridică la paroxism acest echilibru fragil. Cartea este, până la urmă, salvată poetic, e un roman-metaforă, și, totodată, cea mai bună carte a Andreei H. Hedeș până acum.

Andrea H. Hedeș, Marea e frumoasă ca tine, Editura Neuma, 2023