Pagini din Arhivele Bistriței

Scriitorul și medicul Mircea Buta este un pasionat cercetător al trecutului cultural bistrițean, din care ne împărtășește, prin cercetarea arhivelor, informații inedite. Coordonează de mai mulți ani o publicație, Arhivele Bistriței. Numărul recent (Anul VIII, Fascicula 1 (21)este prefațat de coordonatorul colecției printr-un succint eseu, ce răspunde la întrebarea – Ce este un om cult?, făcând distincția între un profesionist al culturii, specialist în domeniul său, care poate să nu fie și un om cult pentru că ar trebui să cunoască și valorile fundamentale ale culturii naționale și universale: literatura, muzica, arte plastice și să stăpânească, vorba lui Ion Biberi, „arta de a vorbi și de a scrie în public”.
Sunt evocați patru cărturari năsăudeni: Nestor Șimon (mai puțin cunoscut), Dumitru Protase, magistrul istoriei antice, colaborator al lui Constantin Daicoviciu, Nicolae Drăganu, într-o triplă relație: colaborator la Muzeul Limbii Române, ctitorit de Sextil Pușcariu, autor al monografiei Societatea de împrumut și păstrare Aurora, un capitol mai puțin cunoscut din biografia intelectualului năsăudean, și corespondența cu un alt năsăudean, Leon Bancu. Ultimul articol este de „repere biografice”, intitulat Pe urmele lingvistului și dialectologului Sever Pop, din Poiana Ilvei, căruia i se reconstituie și un arbore genealogic. Stabilit în Germania, profesor și lingvist recunoscut pe plan european, Sever Pop făcea o impresionantă mărturisire autobiografică: „Nu pot renunța la țara mea unde am văzut lumina zilelor, unde odihnesc țăranii mei al căror sânge îl port în venele mele”.
Două mențiuni speciale pentru acest număr din Arhivele Bistriței: cuprinde o bogată și sugestivă iconografie (în special la capitolele lui Dumitru Protase și Sever Pop), și un fapt ce amintește de Junimea și banchetul anual al acestei societăți literare. Cred că după modelul ei, apariția fiecărui număr din Dacoromania, rostit în formă autoironică „Dracomania”, buletinul științific al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară ctitorit de Sextil Pușcariu, era sărbătorită prin epigrame și poezii umoristice. Aceste pagini inedite, datorate clasicistului Teodor Naum, din care se publică aici câteva fragmente, dar, care, așa cum ne asigură autorii acestui articol vor fi publicate într-un volum, sunt în măsură să evidențieze talentul poetic al cunoscutului universitar clujean, profesor de limbi clasice în perioada interbelică. El este așadar nu numai un iscusit tălmăcitor din clasicii greci și latini, ci și un poet umoristic amintind de eposul comic al lui Ion Budai-Deleanu și de șarjele amicale de la banchetele junimiste: „Deci pentru Dracomania sus paharele cu vin/ Și precum sunt ele pline,/ Să vă fie traiul plin!/ Și-acu, Muza lui Ahile și a lui Budai-Deleanu/ Ce-ai cântat pe Negru-Vodă prin Arune Desușianu,/ Lira-înstrună-ți, capricioasă ca și luna lui April/ Și inspiră mai departe pe Naum și pe Sextil/ Ca să cânte-acum la urmă la addenda și anexe,/ Paginându-l cu romane pe cincantenarul Alexe.”