O carte servită pe farfurie

„De te fabula narratur” (lat. De tine e vorba în această poveste ) – i-am declama faimosul fragment din versul lui Horaţiu (Satire I, 1, 69). În vreme ce, în satira lui, poetul latin biciuia fără milă viciul avariției contemporanilor săi putrezi de bogați (Partidul Comunist Italian ar considera-o drept prima exprimare a unei opinii de stânga!!), noi ne adresăm – fără niciun strop de ironie, ci, dimpotrivă, cu admirație și afecțiune – uneia dintre cele mai rafinate autoare de povești.
Anamaria Smigelschi este născută în 1938, fiind al patrulea copil al arhitectului Victor Smigelschi, fiul pictorului ardelean de origine poloneză, Octavian Smigelschi, și al Mariei Anna Giuseppina Trinchieri, de origine italiană, venită în România prin căsătorie. Dar, ea mai este și așa: autoarea a opt cărți pentru copii (generații care azi au 50-55 de ani își aduc aminte de faimoasele aventuri ale îndrăgitelor sale personaje, Dora Minodora și Luna Betiluna, în țara lui Pește-Mămăliga-prăpădește, povestite într-o manieră inimitabilă în cartea scoasă în 1978, la Editura Ion Creangă, după aceea, în alte și alte ediții), apoi, un artist plastic de o mare sensibilitate (a făcut grafică de șevalet, gravură, concepție grafică pentru reviste ilustrate, emisiuni de televiziune, grafică publicitară și afiș, grafică de carte). Și, nu în ultimul rând, este depozitara unei veritabile comori de întâmplări din mediul artistic și din boema Bucureștiului anilor ’60 până încoace (destinul care i-a sortit să fie soția pictorului Ion Alin Gheorghiu a fost un atù în plus). Pe de altă parte, memoria ei fabuloasă i-a înlesnit descoperirea unor inepuizabile și incontestabile calități de narator, pe care le-a fructificat în câteva cărți de memorii: Gustul, mirosul și amintirea, Humanitas, 2013, Mai de ieri, mai de departe, Humanitas, 2015, Trecători, Vremea, 2019. Volumele de memorii sunt savuroase, nu numai prin imensa cantitate de informații din ultimii 60 de ani (familie, călătorii, petreceri, sărbători, aniversări, istorie, lumea artelor etc.), dar și prin stilul briliant al unei scriituri lejere, naturale, directe și nesofisticate… care, între noi fie vorba, ar putea fi un bun exemplu pentru o sumedenie de scriitori năzuroși, sclifosiți și fandosiți.
Dar, la finele finelui acestui succint compte-rendu, trebuie să adăugăm o calitate pe care invitații ei la masă (și nu doar ei) o numesc „năucitoare”: Anamaria este una dintre cele mai strălucitoare, inventive și talentate creatoare de bunătăți gastronomice. Ea ar putea fi lesne chefesă la orice restaurant cu pretenții de oriunde (rămân neuitate petrecerile din casa cuplului Alin-Anamaria, prin flamboaiantele reușite culinare ale gazdei, iar azi, a fi invitat la masă la Anamaria este echivalentul unui privilegiu regal!). Călătoriile sale la sușa maternă, la Torino, au agrementat rețetele Anamariei cu felurite și inedite ingrediente, cu combinații sofisticate realmente unice, transformate apoi în bunătăți etalate pe masă și care au devenit memorabile în rândul cunoscuților și prietenilor. (NOTĂ: În ruptul capului nu poate fi uitată, spre exemplu, aniversarea vârstei de 80 de ani a Anamariei, petrecută în grădina casei familiei din Bulevardul Averescu, unde lumea bună a Bucureștiului a plescăit de plăcere în fața celor mai gustoase și mai năstrușnice invenții culinare)
Și am ajuns, astfel, de-abia acum, la apariția celei de-a patra cărți, la Editura Vremea, semnată de Anamaria Smigelschi și intitulată poate prea savant, dar cu un conținut absolut savuros, Narratio culinaris sau poftă bună la povești. Unele dintre povești – ne atrage atenția Anamaria – se petrec în sezonul estival și în cadre „exotice”, adică la Vama Veche și Lipia (posesiunea unor vechi prieteni, aflată aproape de Snagov). Dar și, să nu uităm, în trecutul memorabil al familiei sale.
Cartea este un fel de mixtum compositum (dacă tot se numește narratio culinaris, atunci, să ne răsfățăm și noi un pic cu latina!), pentru că amintirile sunt uneori asezonate cu rețete de mâncăruri și prăjituri (deci, ar fi un fel de carte de bucate!), ba, mai mult, autoarea își lasă la sfârșitul cărții și numărul de telefon, pentru eventuale nelămuriri ale celor care încearcă aceste tentații.
Apoi, volumul mai are un dichis, care distruge orice urmă de îndoială sau neputință de a ne imagina cum ar arăta rețetele ei: un număr de 15 planșe cu fotografii color ale minunilor culinare pe care Anamaria le-a întins pe mese cu diverse ocazii (vernisaje, sărbători, primiri, ospeții, mese duminicale în familie, apoi, tot felul de invenții: de la îngerași din cocă și Moși Crăciuni din marțipan, până la brazi din ciocolată sau boules de neige din bezea). Aceste ilustrații color, de o deosebită acuratețe și de o calitate impecabilă recompun, de fapt, straturile interioare ale unei personalități complexe, cum e cea a Anamariei Smigelschi, dominate de o exuberanță creatoare polivalentă, aproape ieșită din comun. Cât privește reacțiile fiziologice provocate de fotografii, mai bine nu vorbim!
De asemenea, dând dovada peremptorie a unei fantezii neistovite (nu doar la „masa de lucru” din bucătărie, ci și la nivelul lexical-narativ… a se vedea, de pildă, numele nepoților ei, schimbate și reinventate cu o savoare extraordinară!), deci, autoarea atrage atenția de la început că, în corpul poveștilor din carte sau în descrierea rețetelor, unii termeni vor fi schimbați conform fanteziei sale debordante. Așa că, din primele pagini, descoperim un „dicționar” personal, un glosar original, în care aflăm, de pildă, că oala sub presiune este bimbaloi, cupa cu arc pentru servit înghețata este globoștoc, micul recipient elastic cu cioc, din care se stoarce cremă se numește cioburdel, badibuz e țâșnitoare, mâzgolină este amestecul de unt, brânză și smântână, iar tocăreț nu e altceva decât blender… Restul se găsește în carte!
Deci, ca nu cumva să faceți o criză de lipotimie în așteptarea „hranei”, noi nu vă mai ținem niciun pic, ci vrem doar să mai adăugăm că personajul principal al acestei cărți „gustoase” este, de fapt, chiar autoarea, Anamaria Smigelschi… Despre ea e vorba în poveste!