Uniunea Scriitorilor din România anunță cu imensă durere încetarea din viață a scriitorului Radu Cosașu.
Prozatorul și ziaristul Radu Cosașu s-a născut pe 29 octombrie 1930, la Bacău. A absolvit liceul la București în 1948, apoi a urmat un an de studii la Facultatea de Litere (1948-1949), iar ulterior Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” (1952-1953). A lucrat ca reporter la Revista elevilor (1948-1949) și apoi la Scânteia tineretului (1949).
A lucrat de asemenea ca frezor la Uzinele Timpuri Noi (1950), revenind ca reporter la Scânteia tineretului (1953-1956). După ce a lansat teoria „adevărului integral” la Congresul Tinerilor Scriitori (1956), nu a mai fost angajat în presă timp de mulți ani.
A debutat editorial cu volumul Servim Republica Populară Română, Editura Tineretului, 1952, semnând cu pseudonimul Radu Costin. Opiniile unui pământean (1957) este primul volum semnat Radu Cosașu.
A fost redactor la ziarul Sportul Popular și la revistele Cinema (1967–1987), Dilema (1993–2004) și Dilema veche. A fost un apreciat cronicar de film, având mulți ani o rubrică de cinema în revista România literară, și cronicar sportiv, din 1969. În ultimii ani a susținut o rubrică de opinii în Gazeta sporturilor. În domeniul sportului a semnat tabletele sale cu pseudonimul Belphegor. Radu Cosașu a publicat un mare număr de volume cu tematică diversă, cele mai recente fiind Rămăşiţele mic-burgheze (2002), Armata mea de cavalerie (2003) și Viaţa ficţiunii după o revoluţie (2016). S-au bucurat de cronici elogioase volumele sale de proză memorialistică din ciclul Supraviețuri (șase volume).
Radu Cosașu a fost un pasionat jucător de belotă și bridge, scriind texte spirituale despre aceste jocuri de inteligență.
La 30 martie 2004 a fost distins cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, conferit de Preşedinţia României, iar trei ani mai târziu a primit Premiul Național pentru Literatură acordat de Uniunea Scriitorilor, ca omagiu dedicat întregii sale cariere.
Prin dispariția lui Radu Cosașu, literatura română suferă o grea, ireparabilă pierdere.