cadavre exquis
Ideea este fiica materiei după cum spunea
bătrânul translucid pe autobuz cu o specie dispărută-n buzunar (numit în
general „marsupiu”, în colonel „vespasiană”, în maior „mouchoir”)
și în care prospețimea se degradează prin strangulare
lentă și prin căutarea zadarnică a
unui vrăjitor îmbătrânit în așteptarea țâțelor eliberatoare
din acea mănușă pe sânii britanici alungată pe plajele Ierusalimului
de plumb, și flori de
plumb și funerar veșmânt, stam patru în cavou și era
vânt iscat de turbine turbate, totul petrecându-se
într-un început de singurătate care se vrea un substitut al acelei
stări de ruptură
cunoscută sub numele de incipient-ceva-de-lepădat fără a fi
obligat să scriu fără stilou dar o lamă și un braț sunt
de ajuns m-am ajuns,
am, slavă Domnului, casă, video, copii și o nevastă cu
două mâini și două picioare fără trup doar sufletul
mă doare mănușa pe dosul peisajului ca o lună șchioapă
la Louvre în
uterul Venerei din Samothrace unde se găsiră
la autopsie o tonă de lucruri desperecheate, dintre care și amintiri
doar două:
un înțelept și o curvă nu au multe lucruri de-mpărțit
în afara dragostei comune pentru infinit
nimic vine din nimic numai nimicire mică mijlocie mare
& tare, ăl mai tare din parcare!
Saint-Nazaire, 15 iunie 1994