poeme
CARMEN SECERE

poeme

Articol publicat în ediția 4/2023

să nu

în perimetrul unui romb
nu-ul se învârte liber

prea multe reguli într-o trădare
prea puține fisuri spre adevăr

să nu

normalitatea are minusuri
restul depinde mereu de ceilalți

să nu

sunt insistentă
ridic detalii la cub
fac umbră soarelui
iubesc

să nu

rămân aici
tu ești acolo
ne desparte doar livada asta
de lămâi

pace

în ziua fără ochi
fac exerciții de echilibru

descurc firele
cresc un ghem de lână
peste ce e viu torn beton

protestez
lovesc
chem bufnițele

ceilalți mă alungă
am răni în coate
unde să-mi pun fruntea

lumina și-a frânt gâtul
nu recunosc oasele
celor vii

cu ochii strâns legați
dau un pas înapoi

pace

3-2

cobor in beci
arunc zarurile
3-2

cred în suferință și
în punctul lui 5

e furtună pe jupiter
oamenii suflă baloane
de săpun

încă un incendiu
încă un oraș dispărut

îmi înghit lacrimile
plânsul e defectul profesional
al visătorilor

cei neștiuți își mângâie semnul
prin care abia au ieșit
dintr-un glonț

încă o avalanșă
încă o zi fără soare

arunc zarurile
dau vina pe întreaga lume

sunt rezident la suprafață
mă port frumos cu ușile

nu le deschid

firul roșu

paznicul de far visează
imaginile se repetă

e furtună pe mare
la fel și-n palma mea
cu linii întrerupte

bugetul pentru iluzii
a scăzut
cobor mai adânc
după perle

deșir lumina din șapte părți
pe inelar strâng
firul roșu

nu poți muri decât în visul altcuiva
paznicul de far doarme