În numai câțiva ani, cărțile lui Joe Dispenza au ajuns la multiple reeditări. Pare că există o întrecere între editurile care au în planul lor cartea de dezvoltare personală, datorită căreia apar pe piață volume fie în formate mai economicoase, fie în ediții de lux, cu copertă cartonată și fonturi generoase, mulțumind astfel, cel puțin în intenție, gusturile și bugetul fiecăruia.
Medic chiropractician ca formație, Joe Dispenza și-a continuat studiile postuniversitare în neurologie, neuroștiințe, biologie moleculară și genetică, fiind la curent cu noutățile științifice din fizica cuantică și alte domenii conexe cercetărilor sale. De asemenea, a adunat în jurul său o echipă de specialiști, dispunând de tehnologii de vârf, și își poate susține cercetările cu măsurători și statistici care aduc mereu un plus de informație. Cărțile lui abundă în exemple concrete, pe care le întâlnește în cadrul cursurilor și seminarelor practice susținute pe toată planeta: la sfârșitul anului 2016, a fost chiar și în România.
Cartea Tu ești placebo, având subtitlul Cum să îți transformi mintea în materie, făcând-o să conteze, aflată la ediția a III-a, este o carte care reia și aprofundează, detaliază și adaugă o serie de informații la materia precedentei cărți, Distruge-ți obiceiurile nocive (având și ea un subtitlu sugestiv: Cum să-ți determini mintea să lucreze în favoarea ta, aflată tot la ediția a III-a, Curtea Veche, 2022).
Extrapolând cele mai recente descoperiri în epigenetică, neuroplasticitate și imunoneurologie, concluziile cărții de față sunt fascinante: tu, ca oricare altă ființă umană, îți modelezi creierul și corpul în funcție de gândurile pe care le nutrești, de emoțiile pe care le simți, de intențiile pe care le ai și de stările transcendentale pe care le experimentezi. Dar fiecare „verigă” din acest lanț, începând de la gând și terminând cu procesul biologic din celulă (care poate fi un marker al creșterii imunității, un proces de înmulțire și distribuire a celulelor stem, de creștere a numărului de leucocite, de eliberare de hormoni de stres, cum ar fi adrenalina și cortizolul, ori creșterea tensiunii arteriale etc.), este documentată și susținută cu date științifice, explicată nu doar pentru a fi înțeleasă, ci mai ales pentru a fi identificată varianta optimă de vindecare.
„Efectul placebo – credința noastră că am primit un catalizator pentru vindecare – a fost studiat multă vreme în medicină ca un fenomen straniu (…). Prin intermediul a 12 capitole concise, care sună ca un thriller științific din viața reală, Dispenza ne oferă argumente solide pentru a accepta fenomenul care schimbă regulile jocului din viața noastră: noi suntem de fapt efectul placebo, dovedindu-ne față de noi înșine cele mai mari posibilități pentru vindecare, miracole și longevitate” scrie Gregg Breden la începutul cărții.
Iar pentru a ne convinge că gândurile nu sunt doar distructive, ci pot fi vindecătoare, Dispenza începe cartea cu relatarea unui accident suferit de el însuși, în tinerețe, în care șase vertebre ale coloanei i-au fost distruse. Ar fi urmat o operație care presupunea implantarea unei tije de oțel inoxidabil (care, păstrat pentru tot restul vieții, urma să limiteze mișcările și flexibilitatea coloanei vertebrale) sau perspectiva unei paralizii de la piept în jos. Pus în fața unei situații extreme, tânărul doctor, care cunoștea în amănunt cum funcționează coloana vertebrală, fiind specialitatea sa (avea deja cabinetul său de chiropractică), s-a hotărât să abordeze neconvențional speța: considerând că organismul are inteligența de a se susține, că are nebănuite resurse de vindecare prin puterea inductivă a gândurilor, prin programarea creierului cu noi informații mentale și emoționale, a presupus că acestea vor acționa în corp prin efectele biochimice necesare refacerii stricăciunilor. Boala sa fiind una concretă, verificabilă cu aparatura de rigoare, imprimată pe peliculele filmelor, având diagnosticul și opinia mai multor experți, nu se poate spune că ar fi fost o boală psihosomatică, despre care se poate accepta ideea că ar intra în remisie spontană prin schimbarea atitudinii mentale, prin adoptarea unui stil de viață sănătos. Aici era vorba de vertebre sparte care apăsau măduva spinării, având nevoie de o rearanjare, dacă nu prin operație (fiind respinsă această opțiune), atunci prin propria lor migrație, prin schimbarea poziției și suturare corectă, ca să nu străpungă, ci să protejeze neuronii măduvei spinale.
Iată ce mărturisește Joe Dispenza: „Poate că eram tânăr și neînfricat în aceea perioadă a vieții mele, dar am decis să nu urmez tiparele tradiționale dictate de medici și recomandările experților. Cred că există o inteligență, o conștiență invizibilă în interiorul fiecăruia dintre noi, ea ne susține, ne menține, ne protejează și ne vindecă în fiecare clipă […]. Dar, deși înțelegeam din punct de vedere rațional că organismul are adesea capacitatea de a se vindeca singur, acum trebuia să aplic această filosofie pentru a aduce cunoașterea respectivă la nivelul următor și mai departe, pentru a crea o experiență adevărată în privința vindecării. Și, din moment ce nu plecam nicăieri și nu făceam nimic altceva decât să zac cu fața în jos, m-am decis în privința a două lucruri: în fiecare zi aveam să îmi îndrept toată atenția conștientă asupra acestei inteligențe din interiorul meu și aveam să-i ofer un plan, un model, o viziune, cu ordine extrem de precise (…). Și, în al doilea rând, nu aveam să las nici un gând pe care nu voiam să-l experimentez să se strecoare pe lângă conștientizarea mea.”
Firește, nu a fost atât de simplu: timp de săptămâni, pacientul întors cu fața în jos, imobil, n-a reușit nici măcar un exercițiu complet, în care să nu fi fost distras de gânduri negative, de lamentare, de frica de a nu reuși, de panica de a nu paraliza etc. Dar, de fiecare dată când intervenea un gând răzleț, relua exercițiul de la capăt. După șase săptămâni, când exercițiul mental a reușit pentru prima dată, s-a deschis un nou câmp de liniște, de coordonare a gândurilor, s-a creat un câmp emoțional de încredere, de reușită: viziunea de reconstrucție a vertebrelor începea să aducă schimbări fiziologice semnificative. Schimbându-se starea psihică, s-au adăugat exercițiului și vizualizări ale unor experiențe ce s-ar dori împlinite (aceste vizualizări conțineau și adaosul senzațiilor, mental induse): senzația de a merge în picioare, desculț pe nisip, de a pune piciorul unul în fața celuilalt, apoi schimbarea greutății de pe un picior pe altul, atingerea nisipului cald cu tălpile etc. Medicul-pacient, mai simplu spus, își programa mental ce se aștepta să facă din nou picioarele sale, deocamdată inerte. Experimenta, cum spune autorul, unul dintre principiile fundamentale ale fizicii cuantice: mintea și materia nu sunt elemente separate, gândurile și sentimentele noastre conștiente și inconștiente reprezintă modele care ne controlează viața, corpul, existența (să ne amintim de experimentul fizic al protonului proiectat să treacă prin cele două fante: mintea experimentatorului a influențat comportamentul protonului, determinându-l să se manifeste sub formă de particulă sau sub formă de undă, acesta schimbându-și, așadar, starea în funcție de observator). Același principiu era valabil, iată, și în cazul reprogramării creierului pentru a „porunci” vindecarea.
După nouă săptămâni și jumătate de la accident, Dispenza s-a ridicat din pat, fără ghips sau intervenții chirurgicale, iar după încă 12 săptămâni se antrena din nou, ridicând greutăți. Iar întregul proces l-a schimbat nu numai fizic, ci și psihic. A început un serios program de studiu și cercetare pentru a înțelege procesele neurologice, celulare, hormonale și tot ce era implicat în acest lanț al vindecării, pentru a putea fi, ca medic, de folos și altora.
Am găsit de cuviință să insist asupra acestei părți din carte, deoarece conține nu doar bucuria reușitei sau datele care să te provoace să o citești – cu dorința de a găsi lucruri care să schimbe propria ta viziune asupra transformării minții și corpului, a stărilor emoționale și mentale –, ci pentru că ea conține in nuce tot cuprinsul cărții. Căci în tot restul cuprinsului, autorul va aduce argumente științifice și exemple uluitoare de vindecări, remisii spontane, unele chiar în timpul cursurilor și prelegerilor, workshop-urilor pe care Joe Dispenza le susține pe tot globul.
Cartea este împărțită în două părți: partea întâi oferă cunoștințe detaliate și informații de bază pentru a înțelege efectul placebo și modul în care acesta acționează în creierul și corpul omului, precum și modalitatea prin care să creezi acest tip de schimbări miraculoase în corp prin forțe proprii, doar prin puterea gândului. Este introdusă și ideea de efect nocebo: atunci când îți faci rău cu gândurile, te îmbolnăvești, îți ruinezi viața adoptând un mod de gândire și simțire toxic. Împănată cu foarte multe exemple, ni se explică fiziologia fenomenelor care au loc în creier atunci când se produce efectul dorit. Acesta se leagă de ideea necesității de a ne analiza modul propriu de gândire, felul în care propria minte afectează corpul, căci aceleași gânduri conduc la aceleași alegeri, care cauzează aceleași comportamente. Acestea dau naștere la aceleași experiențe, ce produc aceleași emoții, care, la rândul lor, determină aceleași gânduri: cercul se reia, iar tu rămâi, din punct de vedere neurochimic, același, neschimbat. Prin descrierea conceptului de neuroplasticitate aflăm, mai exact, că se pot crea noi căi neuronale în creier.
De fapt, după descoperirea neuropsihiatrului Erik Kandel (pentru care a câștigat Premiul Nobel), potrivit căreia numărul de conexiuni dintr-un circuit neuronal se poate dubla prin stimularea repetată, descoperire care a revoluționat biologia în anii 1990, cercetătorul a observat că e valabilă și reciproca: în cazul în care noile conexiuni nu sunt folosite, acestea încep să se micșoreze și se pierd în numai trei săptămâni. Astfel, noi putem remodela creierul cu ajutorul semnalelor pe care le transmitem.
Se discută apoi, în carte, despre capcana trecutului: cât timp gândești același gânduri repetitive și nu evoluezi, dacă ai același fel de manifestare psihică, aceeași expresie a genelor din punct de vedere biologic, înseamnă că – biochimic – trăiești în trecut, iar viitorul va fi doar o repetiție a trecutului. Pentru îmbunătățire, e nevoie de schimbarea gândurilor, aceea este veriga care poate fi ruptă pentru ca „lanțul evenimentelor” enumerate mai sus să se schimbe.
Cu fiecare capitol, informațiile devin tot mai aplicate, și, în consecință, lectura nu doar că pune pe gânduri, ci uimește de-a dreptul.
Partea a doua a cărții oferă sfaturi practice: pași simpli și tehnici specifice, instrucțiuni pentru exerciții de mindfulness folosite cu succes și cu efecte de vindecare emoțională și fizică, experimentate de către participanții la ședințe. Aceste tehnici, odată aplicate, pot îmbunătăți oricare aspect al vieții, nu doar pe cel fizic, efectele lor întinzându-se asupra psihicului, asupra mentalului, apoi, prin extensie, asupra relațiilor, profesiei, creativității, sensului în viață, și, nu în cele din urmă, asupra spiritului.
Joe Dispenza, Tu ești placebo, Cum să îți transformi mintea în materie,
făcând-o să conteze, ediția a III-a, Editurile Act și Politon, 2022