Un debut, două debuturi

Toamna anului precedent a marcat lansarea pe marile ecrane a nu puține filme românești, dintre care mare parte mai mult decât interesante. Întrucât este greu de acoperit, mai ales în cazul unui mensual, întreaga ofertă – și este bine că se întâmplă așa ceva în filmul românesc – ne vom opri doar asupra a două titluri, două debuturi în lungmetrajul de ficțiune. De reținut dintru început diferența stilistică și ideatică a celor două pelicule, cineaștii nu se (mai) confundă între ei, ceea ce este, iarăși, un lucru bun pentru cinematografia noastră.

Vom începe cu o adaptare îndrăzneață după basmul lui Ion Creangă Capra cu trei iezi, pe un scenariu de și în regia lui Victor Canache. Un debut interesant din cel puțin două motive: abordarea unui text clasic și transpunerea lui într-un horror, gen extrem de puțin frecventat de cineaștii români¹. Dar și povestea realizării filmului este interesantă. În 2013, Victor Canache s-a stabilit în Statele Unite, împreună cu soția, și vreme de mai mulți ani a participat la numeroase audiții, a făcut figurație și a fost cascador în filme hollywoodiene. Ideea de a face un film după basmul lui Creangă îl urmărea din adolescență. În 2019 a turnat un scurtmetraj pe care l-a prezentat în comunitățile de români din SUA izbutind astfel să strângă bani pentru transformarea acestuia în lungmetraj. Filmul a fost realizat în plină pandemie și îi are ca interpreți pe Maia Morgenstern (Capra) și Marius Bodochi (Lupul). Distribuția este completată de cei trei copii cărora le revine evident rolul iezilor. Deși făcut cu un buget minimalist, Capra cu trei iezi nu lasă impresia unui film improvizat, sărac financiar. Chiar dacă la un moment dat se simte o oarecare monotonie, așteptările spectatorilor nu sunt întotdeauna împlinite, în ansamblu filmul are ritm, suspans – și asta în ciuda faptului că nu se abate radical de la „litera” textului, acțiunea fiind cunoscută spectatorului – mizând în primul rând pe atmosferă, deși momentele de horror nu lipsesc, fără a se abuza de naturalism. Simbioza dintre Maia Morgenstern și Marius Bodochi este iarăși un atu al filmului, cuplul cinematografic funcționând fără fisuri. Nu este lipsit de importanță nici Premiul publicului obținut la ediția 2022 a Festivalului Internațional de Film Transilvania de la Cluj.

Un alt debut, în cu totul alt registru, este și Metronom, în regia lui Alexandru Belc. Pornind de la un scenariu scris împreună cu Patrick Templin, regizorul ne propune o întoarcere în timp, la începutul anilor ’70. Inițial, Alexandru Belc a intenționat să facă un documentar, gen în care s-a impus, avându-l ca protagonist pe Cornel Chiriac și celebra sa emisiune de muzică difuzată în acei ani la Europa Liberă, dar lucrurile au luat o altă turnură și proiectul a devenit film de ficțiune. O ficțiune inspirată din realitate. Ceea ce debutează ca o poveste de dragoste, o întâlnire ușor melodramatică dintre doi liceeni, evoluează treptat spre un film despre comunism. În timpul unei petreceri, ceai dansant se numea atunci, organizate, în absența părinților, la o colegă ceva mai înstărită, un grup de liceeni îi adresează o scrisoare lui Cornel Chiriac, ce urma să ajungă în Germania prin intermediul unui ziarist străin. Scrisoarea urma să-i fie înmânată acestui ziarist de către unul dintre colegi care urma să plece în Germania cu familia. Și începând de aici se declanșează drama. Pentru a grăbi formalitățile de emigrare, tânărul acceptase o colaborare cu Securitatea, iar scrisoarea a ajuns în mâinile acesteia, jurnalistul amintit fiind un personaj inexistent. Drept urmare, toți cei care participă la petrecere sunt arestați și duși la sediul amintitei instituții unde, prin constrângere fizică sau șantaj sunt obligați să semneze un acord de colaborare cu Securitatea. Poate e greu de înțeles azi, dar miza înscenării nu era de a obține informații, pentru că tinerii respectivi nu reprezentau niciun pericol, nu aveau vârsta necesară pentru a putea oferi informații despre alte persoane ce ar fi fost în vizorul Securității. Miza este mult mai mare și mai gravă: Securitatea își racola viitori colaboratori, oameni care urmau să fie toată viața informatori mai mult sau mai puțin docili, acoperind pături sociale dintre cele mai diverse. Aceasta era miza și este problematica Metronomului lui Alexandru Belc, un film care, fără a fi ostentativ sau revanșard, ne propune o meditație amară asupra unui trecut nu atât de îndepărtat pe cât pare. Până în momentul scrierii acestor rânduri, se poate spune că Metronom are și o bună recunoaștere internațională și este de bănuit că acest parcurs va continua. La festivalul de la Cannes, Alexandru Belc a primit Premiul pentru cel mai bun regizor la secțiunea „Un Certain Regard”, iar la Ierusalim, Metronom a fost distins cu Premiul „Nechama Rivlin” pentru cel mai bun film străin.

______________________