ROMÂNIA LITERARĂ 51-52 / 2022
Din 2 decembrie. La ancheta „2022 – an de cumpănă: război, crize, pandemie. Cum ați perceput acest an?”, răspunsuri: 1) Gabriel Chifu: Avem și crize care țin de ideologii și mentalități (ne lovim toți de excesele corectitudinii politice care a ajuns la forme de manifestare stupefiante), dar și o criză culturală, o criză a școlii și a educației (vedem cum, în jur, astăzi, atâția își afirmă cu zgomotoasă, bizară exultație un drept în sfârșit câștigat de care sunt foarte mândri: dreptul de a fi ignoranți, needucați și nesimțiți!); dar și o criză de management comunitar, social și o criză de establishment (în feluritele structuri de conducere incompetenții sunt la ei acasă). 2) Nichita Danilov: Oare pandemiile și războaiele, războaiele devastatoare sunt trimise de Cel de Sus pentru resetarea din timp în timp a omenirii? Sau poate că însăși omenirea, bântuită de un instinct de autoconservare, se resetează de la sine putere, pentru a prinde din nou avânt? 3) Florin Toma: Acolo unde vorbim de civilizație veritabilă, observăm că ea suferă o regresie scandaloasă. I s-a redus până la limita de alertă capacitatea de a înțelege ce i se întâmplă. Din preaplinul de suferință, nu reține decât neesențialul. Detaliul superfluu. Accesoriul episodic. Eraticul minor. 4) Răzvan Voncu: 2022 a fost pentru mine (sunt convins că și pentru alții) anul unei mari oboseli. Oboseala de a tot arăta că se merge – în cultură și în societate – într-o direcție greșită și de a vedea că și eu personal, și toți cei mulți care fac același lucru ca mine, inclusiv de pe poziții ideologice și teoretice diferite de ale mele, nu suntem niciodată, dar absolut niciodată, ascultați. Intelectualul, omul de cultură, scriitorul nu mai sunt luați în seamă nici măcar în chestiuni care țin de stricta lor specialitate… Obosești, după un timp, în care observi că, fără să-ți pună botniță, sistemul politic și-a creat toate pârghiile care-i permit să te ignore și să ia, în domeniul tău, ce decizii poftește, indiferent de consecințele lor. Nu fac pronosticuri, de regulă, însă acum risc unul: 2023 ne va face să-l regretăm pe 2022. 5) Varujan Vosganian: Din doctrină triumfătoare, liberalismul a devenit o erezie. Se vorbește mai mult de controlul piețelor decât de libera circulație. Criza liberalismului a dus, chiar, la apariția unui termen antinomic, versiunea negativă, tot mai frecventă a liberalismului, numită iliberalism. Așa cum apariția proletariatului erei industriale a dus la apariția marxismului, apariția proletariatului erei digitale duce la apariția neomarxismului. Spre deosebire de marxism, care a învins mai întâi în statele slab dezvoltate, nedemocratice, neomarxismul amenință statele dezvoltate, democratice. Din sumar (selectiv): N. Manolescu, Al. Călinescu, V. Spiridon, Ioan T. Morar, Dan Stanca, Horia Gârbea, N. Prelipceanu, Andrei Novac, Adrian Alui Gheorghe, N. Oprea, Aurel Pantea, Aurel Rău, Gh. Grigurcu, Alex Ștefănescu, Angelo Mitchievici, I. Manolescu, Marina Constantinescu. Pe pagina 1, „Nominalizări la Premiul Cartea Anului – 2022” (zece cărți). În alte pagini, Dan Cristea – 80 și Programe ale Uniunii Scriitorilor din România 2022 (C. Pătrășconiu).
STEAUA 11-12 / 2022
Irina Petraș (dialog realizat de Ovidiu Pecican): „Exercițiile de admirație” le înțeleg ca antrenament necesar pentru evaluări cinstite, care să țină piept înjurăturilor la modă în lumea intoleranțelor-tolerante de tot soiul. Căci tolerând și scoțând în față toate diferențele care pretind privilegii, intoleranța se ițește mai abitir ca altă dată. Simți, dintr-odată, pofta nebună să folosești toate epitetele negative puse la zid de o prost înțeleasă corectitudine. Se uită că în lumea oamenilor lucrurile se orânduiesc după opoziții. Nu poate fi nimic bun, dacă nu mai poți recunoaște răul. Cum să apreciezi lumina, dacă interzici întunericul? Revenind, nu-mi plac vorbele mari. Nu am încredere în ele, în „măreția” lor. Tot așa cum nu-mi plac nici laudele exagerate, căci există și laudă care ucide, tocmai fiindcă, exagerând, induce neîncredere în evaluarea ei. Nu mă dau în vânt după ceremonii și ritualuri. Înțeleg prea bine că omul are nevoie „să-și dea importanță”, e ființă competitivă, fascinată de ierarhii și de clasamente… Deci: sunt un om care scrie critică literară și eseu, care traduce din engleză și franceză, care pictează, care citește de șapte decenii – toate astea cu o plăcere de intensitate egală. Dar sunt și omul care coase o rochie, face o prăjitură, un raft nou de bibliotecă. Îmi plac toate meșterelile, tot ce iese din mintea și din mâinile mele. Și sunt gata mereu de îmbunătățiri. În sumar (selectiv): N. Mecu, Viorica Răduță, Marius Miheț, Gellu Dorian, M. Zamfir, Gh. Glodeanu, Ligia Tudorachi, Marcel Mureșeanu, Diana Lesenciuc, Victor Cubleșan, Andrea H. Hedeș, Ion Pop, Adrian Popescu, Viorel Mureșan, Virgil Rațiu, Sonia Elvireanu, Hanna Bota, N. Bârna, Kocsis Francisko, Horia Gârbea, Mihaela Mudure, Vlad Moldovan, Laura Poantă, Cassian Maria Spiridon, Adrian Țion, Andrei Doboș, Virgil Mihaiu. Focus: Nicolae Manolescu.
TOMISUL CULTURAL 40
Decembrie 2022. Ion Pop, „Fragmente dintr-o confesiune”: Epoca noastră se arată, evident până la stridenţă, tot mai puţin interesată de / şi sensibilă la universul cărţii, prinsă cum e, şi în chipul cel mai dramatic şi adesea tragic, în vârtejul evenimentelor unei istorii necruţătoare şi cinice, obligând la satisfacerea interesului imediat, care nu prea mai lasă loc decât pe spaţii foarte restrânse, ca de chilii medievale, meditaţiei „înalte”, şi în care fizicul brut-realist tinde să elimine până la ştergerea completă „metafizicul”. Taxată rapid drept „elitistă”, cultura umanistă e stigmatizată de mulţi în numele consumului „democratic” al produselor spiritului… Cultura de masă, botezată a loisir-ului, a divertismentului, într-o societate a spectacolului generalizat, tinde să ia locul – variantă târzie a cinicului dicton antic „panem et circenses” – faptului de creaţie spirituală exemplar. În alte pagini, Simona Grazia Dima (interviu realizat de Iulian Talianu): Lumea se înșală din ce în ce mai grav cu privire la poezie, devenită o artă inaccesibilă pentru mulți, amatorismul percepției înflorește exponențial. Cred că în curând ea va deveni mai greu descifrabilă decât au fost codurile militare elaborate de experți în timpul războiului al doilea mondial, dacă nu cumva a și devenit deja astfel. Idealismul ei e batjocorit în limbajul comun, atunci când se vorbește de ineficiența unor acțiuni precise, cu scop pragmatic, vorbitorii dând din mâini a derizoriu, pe când exclamă: „A, asta e poezie…!” E socotită un semn al idealismului păgubos, ridicol… Sunt o persoană foarte sentimentală și afectivă… Lumea scriitoricească reprezintă pentru mine un spațiu magic, familial. Oricât de frământat ar fi de lupte intestine, de erori atitudinale, el nu și-a pierdut în ochii mei farmecul. Observ, totuși, o anumită degradare a climatului său… În sumar (selectiv): Ileana Mălăncioiu, Andrei Marga, Ovidiu Genaru, N. Stan, Lucian Alexiu, Daniel Corbu, Gh. Sarău, C. Cubleșan, Ion Tudor Iovian, Vladimir Udrescu, Anastasia Dumitru, Traian D. Lazăr, C. Călin.
NEUMA 9-10 / 2022
Apărută în noiembrie. Andrea H. Hedeș: În ideea alinierii la Europa, sistemul nostru educațional a fost schingiuit și hăcuit, uneori după planuri care păreau bine intenționate, alteori după bunul plac al celui aflat vremelnic, dar cu efecte nefaste de lungă durată, la cârma educației. Tot ce s-a putut strica a fost stricat. Tot ce s-a putut face invers de cum era, chiar dacă era bine, a fost întors pe dos, ca să se revizuiască ceva. Conducătorii au sperat că vor rămâne în istorie drept cei ce au reformat sistemul de învățământ. Poate visau și la o statuie. Rezultatele sunt penibile… Ne plângem că școlile scot pe bandă rulantă analfabeți funcționali, dar multe din cadrele didactice intră deja în această categorie, sunt produsul sistemului pervers care a devenit învățământul românesc: obtuzi, fără inițiativă, fără creativitate, fără empatie, fără inteligență emoțională, având cunoștințe de pedagogie pur teoretice, fără cultură. Dacă doriți să speriați un profesor de română, dați-i ceva de citit, eventual o carte care nu se află în programă. În alte pagini, Gheorghe Grigurcu, „Jurnal”: Senectutea scriptorului. Sterilitatea, o stare prin forța lucrurilor oarecum acceptabilă, pierderea criteriului autocritic, un dezastru. Și: Autori care nu înfloresc asemenea unor plante din material plastic, autori care înfloresc, dar nu dau rod. Horia Gârbea, „Seminar PLR la Praga”: Conceptul de PLR (Public Lending Rights) reprezintă drepturile de autor pe care scriitorii, în sensul cel mai larg al termenului, autori de conținut tipărit sau comunicat public prin scris și imagine îl pot primi pentru faptul că lucrările lor sunt împrumutate public și ajung să fie citite sau consultate de un anumit număr de cititori/privitori. În acest moment există 25 de state din Uniunea Europeană care au implementat un sistem PLR, în conformitate cu o directivă a Comisiei Europene. De asemenea, există trei state care nu au în acest moment un sistem de plată a PLR: Portugalia, Bulgaria și România… În ceea ce privește România, cadrul legal este fixat implicit prin legea drepturilor de autor (8/2006, completată în 2022), dar nu există reglementări speciale pentru PLR, nici un sistem de colectare al datelor sau de plată către autori. În sumar (selectiv): Liviu Franga, Mircea Muthu, Maria Grădinaru, Lena Chilari, Rodica Bretin, Angela Baciu, Petre Ioan Crețu, Ioan Barb, Silvia Bitere, Gelu Negrea, Menuț Maximinian, Ana Dobre, Ioan Holban, Rodica Grosu, Mihaela Mudure, Simona Grazia Dima, Gela Enea, G. Volceanov, Dinu Grigorescu, Ion Cocora, Dumitru Ungureanu.
CONTA 38
Număr apărut în noiembrie 2022. La Editorial, Adrian Alui Gheorghe, „Spre ce fel de lume ne îndreptăm”: Mă uit la generația foarte tânără, de la noi și de aiurea, care nu a trăit comunismul, care are vagi cunoștințe despre comunism, despre Ceaușescu, despre Lenin, Stalin, Mao etc. O văd foarte dispusă să refacă lumea aceea, habar neavând despre ce e vorba. Există în lumea noastră un neomarxism foarte activ, care se bazează pe amnezia generală, pe lipsa de cunoștințe despre istorie și societate, pe o oarecare bravadă, greu de înghițit de noi, cei care am trăit comunismul. Dacă eu le spun tinerilor că acest neomarxism este rău, că îi va băga în lațurile și lanțurile istoriei, și lucrul acesta se va întâmpla, eu voi părea un vizionar. În alte pagini, Adrian G. Romila, „Câteva chestiuni disparate despre relevanța criticii literare”: Două dintre particularitățile criticii literare românești din ultimii ani sunt relativizarea criteriilor (pur) estetice și hiperpolarizarea de grup. Pe de o parte, mult invocata direcție lovinesciană e concurată de tot felul de abordări, unele puternic colorate „spre stânga”, altele constând în plasări forțat generaționiste, în conturări vagi de direcții, în antropologii vagi postumaniste, în derapaje rarefiate sau în puseuri impresioniste inegal acoperite valoric (le-am inclus aici și pe cele corecte politic, centrate, între altele, pe agende sociologiste, feministe sau minoritare). Pe de altă parte, fracturarea aproape ireconciliabilă a lumii intelectuale românești (în special a celei literare) a dus la partizanate care au afectat buna funcționare a schimbului de opinii, de construcții instituționale și-n ultimă instanță de texte valabile în diacronie: nu se mai scrie despre cartea x, pentru că e „de la ceilalți”; cutare autor nu mai e luat în seamă, fiindcă scrie la revista cutare sau a criticat nu știu ce idee; cartea y trebuie rasă ori, dimpotrivă, elogiată, după cum se poziționează în vreuna din tabere. În sumar: Emil Nicolae, Vasile Spiridon, Emil Cătălin Neghină, Dan Petru Cristea, Ioan Mateiciuc și Vlad Alui Gheorghe, Nicolae Cotruț. Și „Noise Poetry”. Poezie americană în traducerea lui Mihai Marian (de la pagina 78 la pagina 215!).
RĂSUNETUL CULTURAL 11 / 2022
Apare de zece ani la Bistrița, sub egida Uniunii Scriitorilor. Număr dedicat Irinei Petraș – 75, „critic literar, eseistă, traducătoare”: Despre Irina Petraș se pot spune o mulțime de lucruri, toate lăudabile, de la studenta model remarcată la cercurile științifice de profesorul Ion Vlad, la Facultatea de filologie din Cluj, la profilul criticului și eseistul de largă desfășurare tematică, prezent în principalele reviste literare. Din parte-mi îi datorez nu doar bucuria de a-mi fi fost nașă de cununie, în 1973, împreună cu soțul ei, prietenul meu, criticul Petru Poantă, dar în ultima vreme, mai ales, beneficiez de bunele ei sfaturi literare și de sprijinul său moral (Adrian Popescu). Irina Petraş e „omul providenţial” al vieţii literare clujene de azi, sintagma completându-se, de-a lungul ultimilor ani, cu noi şi noi valenţe. „Nu poate să nu facă”, ne-am spus, la un moment dat, Constantina (Raveca Buleu) şi cu mine: nutreşte un sindrom de neodihnă creativă continuă, decantată din eficienţă, din altruism şi dintr-un superior simţ de abnegaţie comunitară, pe care foarte mulţi dintre noi l-am cam uitat, luaţi de valul orgoliului, al retractilităţii sau al solitudinii, unele venind insidios, odată cu vârsta (Ștefan Borbely). În sumar (selectiv): Ana Blandiana, Menuț Maximinian, Laura Poantă, Simona Antonescu, Horia Bădescu, Simona H. Hedeș, Gh. Glodeanu, Mircea Popa, Olimpiu Nușfelean, Virgil Rațiu, Delia Munteanu, George Vulturescu, Florin Ilis.
BUCUREȘTIUL LITERAR ȘI ARTISTIC 11-12 / 2022
Revista lunară apare de 11 ani. Nicolae Manolescu (interviu realizat de Florentin Popescu, care întreabă: „În legătură cu concursurile și juriile literare aflate sub patronajul U.S.R., nefiind puține vocile care afirmă că respectivele jurii au rămas cam aceleași ani și ani de zile… Ce părere aveți? Juriile literare care își păstrează multă vreme aceeași componență nu se pot eroda? Și dacă Da, pe ce criterii considerați că ar trebui ele alcătuite în viitor?”): Juriile trebuie să fie alcătuite din personalități care au autoritate profesională, critici literari îndeosebi. Numărul acestora, într-un anumit moment, nu e infinit. Ni se cer jurii și de către alte instituții de cultură. Componența juriului reține atenția, de obicei, acelor scriitori care n-au fost premiați. E mai comod să crezi că de vină este juriul care nu ți-a acordat premiul, și nu calitatea slabă a operei proprii. În definitiv, juriul nu trebuie judecat în funcție de componența lui, ci în funcție de alegerile pe care le face. Îi invit pe contestatarii noștri să se uite și peste gardul altor ogrăzi literare și să vadă cine și ce premii au acordat. Noi avem un singur și (pentru unii) letal criteriu: valoarea operei. În sumar (selectiv): Coman Șova, Titus Vîjeu, Ion Coja, Grigore Ilisei, Florin Saioc, Lia Maria Andreiță, N. Cabel.