DE CÂND…
De când ginerele meu, tânăr cercetător,
a început să-şi caute arborele genealogic
printre mocanii lui de pe Valea Arieşului,
am descoperit, nu fără tulburare,
înrudirea dintre etnologie şi geologie.
M-a surprins la început scotocirea asta
prin registre de naşteri, de cununii şi decese,
prin arhive de primării, poduri de biserici,
beciuri şi cruci. Praf peste pulbere.
Însă, după o vreme,
când mi-a arătat, unite cu linii tremurătoare,
zecile de dreptunghiuri cu nume
dezgropate până pe la 1700,
am început să aud
un freamăt neaşteptat de frunze, ca la un început
de poem tradiţionalist, iar în tobele avangardei
băteau doar greieri şi prin ierburile înalte
aerul s-a umplut de tălăngi şi fântâni.
SURPRIZE
Într-o zi l-am surprins mirosind o floare,
alergând după un fluture,
culegând o frunză îngălbenită
şi privind-o-ndelung,
urmărea cu foarte mare atenţie
cum treceau nori pe cer
cum cădea, foarte încet, o pană
din aripa unei păsări în zbor.
Nu demult
mi-a vorbit minute în şir
despre singurătatea unui măr roşu
uitat, printre crengi, toamna,
după ce toate celelalte
au fost culese.
28 decembrie 2021
CONSOLĂRI
Se minte fără ruşine de jur-împrejur,
iar prin proverbul din paranteze
Adevărul tot umblă cu capul spart.
Va creşte, măcar, producţia de bandaje,
se va vinde mai bine catifeaua,
se vor înmulţi bancurile în care
vom putea râde cu lacrimi,
cu gura până dincolo
de urechile pline de sânge.
CAD OCHII
Mi se desprind, încet, pleoapele,
ca frunzele respirând uşurate
în toamna galbenă
şi ezit tot mai mult
să mă privesc în oglindă,
să văd cum zvâcnesc
pupilele cu irişii
părăsiţi în humusul alb,
ca nişte seminţe
foarte speriate.
februarie 2019
SEMN DE CARTE
Să scriu un poem despre mine în peisaj
(Un Peisaj cu Ion Pop?)
sau despre peisajul din mine.
(Peisaj din Ion Pop?)
Nu sunt sigur, am mari şovăieli.
A început, ori poate numai continuă,
Confuzia.
ALT SEMN DE CARTE
Cât de simplu începe nemărginirea!
E destul să aţipească o linie.
14 octombrie 2022