La propriu şi la figurat. Un op masiv de 700 de pagini, format mare, tipărit pe hârtie velină, doldora de fotografii color ale unor comori ale spiritualităţii româneşti pe care mulţi – inclusiv oameni de cultură – nu au avut şansa să le vadă vreodată. Istoria Bibliotecii Academiei Române (1867-1885) este povestea de început a drumului României spre modernitate. Doar 18 ani din istoria unei instituţii (vârsta maturităţii la oameni, dar, iată, şi a modernizării României), care mărturisesc miracolul transformării unui cufăr în care începuseră să se strângă nişte cărţi, aflat în una dintre cele două încăperi din Palatul Universităţii care găzduiau Societatea Academică Română la vremea primelor şedinţe din anul 1867, într-o bibliotecă modernă, organizată după modelul instituţiilor similare din marile capitale europene, cu săli de lectură, cataloage specializate, cabinete ale diferitelor colecţii (carte veche, carte rară, periodice, manuscrise, documente istorice, numismatică, stampe, hărţi, muzică). Mutatis mutandi, transformarea suferită de Biblioteca Academiei Române în primii 18 ani de existenţă reprezintă în domeniul culturii ceea ce înseamnă în domeniul civilizaţiei urbane modernizarea Podului Mogoşoaiei (Calea Victoriei de azi), cu clădirile emblematice pe care le putem admira şi astăzi şi care au devenit în timp mărcile identitare ale Bucureştilor la scara continentului (Palatul Poştelor (actualul Muzeu Naţional de Istorie a României), Casa de Consemnaţiuni, Cercul Militar, Ateneul Român).
Impresionantul volum, conţinând o cantitate uriaşă de informaţii, a fost lansat joi, 6 octombrie 2022 în istorica aulă a Academiei Române, devenită neîncăpătoare. Pe lângă academicieni, au fost prezenţi reprezentanţi ai Bisericii, oameni de litere, dar conducători ai unor instituţii importante ale statului (Curtea de Conturi, Curtea Constituţională, miniştri). Despre carte au vorbit acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele în exerciţiu al Academiei Române (domnia sa a pus în evidenţă structura enciclopedică a colecţiilor bibliotecii, a subliniat importanţa Bibliotecii Academiei Române în epocă şi în contemporaneitate şi a salutat faptul că de-a lungul timpului mulţi şi-au propus să scrie o istorie dezvoltată a BAR, dar acesta este primul proiect de acest fel care a prins viaţă în mod concret.
Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a reamintit în discursul său despre rolul uriaş jucat de biserică în îmbogăţirea patrimoniului bibliotecii. Chiar naşterea simbolică a bibliotecii are la bază promisiunea făcută de episcopul de Buzău, Dionisie Romano, în chiar şedinţa inaugurală de lucru a Societăţii Academice Române, din ziua de 6/18 august 1867, de a oferi tinerei instituţii impresionanta bibliotecă cumpărată de la urmaşii căpitanului Constantin Cornescu Oltelniceanu, unul dintre marii bibliofili din secolul al XIX-lea. Într-o primă fază, înaltul cleric a donat „73 bucăţi cărţi române ce mi-au părutu mai importante scopului pentru care se oferă, şi anume: 10 (datate începând) din anul 1600, 19 din 1700, 12 din 1800 şi 32 fără scoarţe (coperţi), prin urmare fără dată.” Este cunoscut faptul că în evul mediu, cultura scrisă în Principate era aproape exclusiv religioasă. Era într-un fel normal ca cele mai vechi volume să intre în bibliotecă pe filieră bisericească. Iar volumele oferite de episcopul Dionisie Romano în prima fază a donaţiei sale sunt considerate şi astăzi printre cele mai valoroase piese de patrimoniu naţional. Să amintim doar Tetraevanghel românesc, 1561, Psaltirea slavo-românească, 1577, tipărite la Braşov de diaconul Coresi, Pravila lui Mathei Basarab (cunoscută sub numele de Pravila de la Govora) de la 1640, Evanghelia învăţătoare, de la 1642. Episcopul Dionisie Romano a murit la începutul anului 1873. Restul donaţiei sale a intrat în patrimoniul Academiei Române abia la trei decenii de la anunţarea donaţiei, în anul 1897 şi dimensiunile ei sunt copleşitoare: 6261 de volume şi broşuri. Alţi donatori importanţi din rândul bisericii au fost, în primii ani de activitate, episcopul Dunării de Jos, Melchisedec Şetănescu şi arhimandritul Ghenadie Popescu, a cărui bibliotecă, totalizând 1903 volume, a fost oferită de urmaşi Bibliotecii Academiei Române.
A urmat la microfon acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române. Cu elocinţa bine ştiută domnia sa a făcut un omagiu directorului general al Bibliotecii Academiei, Nicolae Noica, fără a cărui pasiune, tenacitate, energie, o asemenea lucrare nu ar fi putut să apară, mai ales într-un timp atât de scurt, de mai puţin de un an de zile. De altfel, cum spusese preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel, în cei 155 de ani de existenţă a Academiei, nici măcar nu s-a înhămat nimeni la un asemenea efort uriaş.
Luând cuvântul în final, directorul general al Bibliotecii Academiei Române, Nicolae Noica, a vorbit despe valorile rămase multă vreme ascunse în depozitele instituţiei pe care o conduce. Potrivit unei estimări nu foarte riguroase valoarea lucrărilor aflate în patrimoniul BAR se ridică în prezent la aproximativ opt sute de milioane de euro. Domnia sa a făcut apoi o trecere în revistă a celor mai importante donaţii din perioada 1867-1885, prilej pentru a pune în evidenţă caracterul eclectic al patrimoniului ei şi pe cel enciclopedic al cunoaşterii rezultate din el. În depozitele şi cabinetele Bibliotecii Academiei Române se află cărţi, publicaţii, documente istorice, stampe, hărţi, monede şi fotografii, în baza cărora se poate reconstitui o bună parte din istoria României. Mai mult decât atât, actualul volum conţine analele statistice ale României din perioada 1860-1865 şi bugetele de venituri şi cheltuieli din anii 1868-1874 prin indicatorii cărora se pot observa şi analiza în mod concret factorii care au dus la modernizarea ţării. În final, domnul director Noica i-a felicitat nominal pe principalii colaboratori la această apariţie editorială de excepţie. Scopul acestei monumentale lucrări este până la urmă acela de a scoate la lumină acest tezaur pentru cunoaştere şi indirect de a invita publicul spre bibliotecă pentru a-i putea utiliza la maximum potenţialităţile.