LA PLUG
lipit de palmele bunicului plugul dezleagă în câmp
un ștergar cu pliuri drepte
fără zgomot
aburii pământului răsucesc
lumina
în brazde calde
la capătul locului bunicul întoarce caii
izvoare negre se desfac în urmă
pașii iscodesc reavănul plugului scufundați în speranțe
picuri scăpați de pe fruntea lui obosită
se înfig în brazdă ca o cruce
grei
zâmbește pe sub mustața decolorată de păpădie
un strop de sânge îl împodobește în palmă
obosit de căratul soarelui pe umeri
cade în odihnă pe-o măgură
înaltă
la picioare toată arătura întinsă
rânduri solemne și drepte ca turla unei biserici
trage pălăria în umbra ochilor și fluieră
un cântec inventat de el pentru liniștea cailor
ÎMPLETITURI
în fiecare an
bunicul împletea câte o biciușcă
cea mai frumoasă din sat
le are și acum
pe toate
adunate într-un colț al odăii
caii nu le-au văzut niciodată