en: metaforele sînt desene
benzi desenate prin care descifrăm
noaptea ne câștigăm ziua
ten: am trecut lacul înot
de pe malul celălalt
aud lătratul stepei
sînt îngerii ba nu
acolo-i bătrâna ursoaicâ
lăsați-o să nască
tina: cot-codac! striga cot-codac!
smulgeți algele astea ruginite
de pe mine dați jos
coaja de fier de pe mărul frumos
că limbuța pe care ne-a arătat-o
pruncul – scuipatul dintâi
e prima tresărire a oceanului
saora: cum se rostogolesc cifrele anului
pe toboganul accidentat…TU
erai bivolul alb…TU
erai Savonarola cum treceam noi
doborând trunchiurile putrede
prin codrii Bacăului că Siberia
era departe și luna
acolo plângea
catina: spinarea mea e înghețată și netedă
ca patinoarul din parcul Titan
ca frumoasa adormită
înainte sau după lăsarea cortinei
cum încap atâtea păsări negre
pe-un cer tot mai mic
saora: ai auzit și tu Aleś Razanaŭ
zece generali ruși au murit
vezi la Minsk în poartă oare cine bate?
ca-tica-ta: peste 4 se sare greu
că-i un scaun
se rup picioare acolo
dar cum treci de 6
că-i înșurubat în broască
ca o femeie borțoasă
ca o rublă mare și grasă
elem: scoate calul pune-i șaua
nu-i mai pune semn la castel
în poartă plânge-un miel
răspunde-i: „nechează, dac-ai răgușit!”
poate că la Auschwitz mielu’ a fost boier
belem: eheu, fugaces tunetul
ne intră-n ureche mereu
după ce fulgerul ne intră în ochi
atunci cine ne previne
cine ne dă
picioarele dintâi să fugim
înainte ca frica
să arunce lasoul
ora 6: porni luceafărul creșteau în cer
a lui aripe, da culcușul lui era
la bellu în pat, lângă Iulia…
cum, dormea cu Iulia?
nu, nu, că iese în zori
să le dea apă la flori
dă-ți și tu puțină pudră pe născior
ora 7: nu mai am decât o fisă
să împac tusea cu junghiul
și-am ajuns între părinți
cu urzica între dinți
pe la ceasul cinci al serii
fix în coasta înserării