BARBU CIOCULESCU
Filiala București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe dispariția unuia dintre decanii săi de vârstă, poetul și criticul literar Barbu Cioculescu, personalitate însemnată a literaturii noastre, fiul criticului Șerban Cioculescu.
Barbu Cioculescu s-a născut la 10 august 1927 la Paris. La 20 de ani a primit premiul „Ion Minulescu” pentru volumul Steaua Păstorului, carte de poezie ce a rămas în manuscris din cauza instalării regimului comunist. Au urmat 20 de ani în care scriitorul nu a putut publica. A debutat în 1968 cu versuri, volumul Cerc deschis înscriindu-se în „promoția amânată”. Barbu Cioculescu e unul dintre reprezentanții de seamă ai Școlii de la Târgoviște. Este autorul a numeroase volume de versuri și de critică literară, fiind reputat ca „matein”, exeget de marcă al lui Mateiu I. Caragiale. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor (1995) pentru ediția de Opere a acestui autor. Barbu Cioculescu a tradus din literatura franceză cu precădere, dar și din literatura engleză și germană. A primit premiul Opera Omnia al Filialei București-Poezie a Uniunii Scriitorilor în anul 2018.
Barbu Cioculescu va rămâne în memoria colegilor și a numeroșilor săi admiratori ca o personalitate cu un farmec special, o erudiție impresionantă și o desăvârșită politețe.
Prin dispariția lui Barbu Cioculescu literatura noastră suferă o pierdere ireparabilă. Dumnezeu să-l odihnească!
MIRCEA TOMUȘ
Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu tristețe încetarea din viață a scriitorului MIRCEA TOMUȘ. Critic şi istoric literar, prozator, Mircea Tomuș s-a născut la 9 ianuarie 1934, în comuna Mociu/Cluj. A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj în 1955. Debut absolut în 1955 în Steaua. Premiul „Bogdan Petriceicu Haşdeu” al Academiei Române, 1965. Premiul de critică al Uniunii Scriitorilor, 1973. Volume: Gheorghe Şincai, viaţa şi opera, monografie, 1965; Cincisprezece poeţi, critică literară, 1965; Carnet critic, 1969; Efigiile naturii, antologia pastelului românesc, 1971 (în colaborare); Răsfrângeri, critică literară, 1973; Istorie literară şi poezie, 1974; Opera lui I. L. Caragiale, vol. I, 1977; Mihail Sadoveanu. Universul artistic şi concepţia fundamentală a operei, 1978; Mişcarea literară, 1981; Întoarcerea, roman, 1983; Romanul romanului românesc, 1999, 2000; Teatrul lui Caragiale dincolo de mimesis, 2002; Caragiale după Caragiale, 2004; Aripile demonului, roman, 1-5, 2007-2019. După 2013, scoate o serie de micro-monografii: Pentru un alt Caragiale; Secretul Crailor de Curtea-Veche; Un text ascuns în romanul Ion de Liviu Rebreanu; Enigma Otiliei sau amurgul unei lumi fără taţi; O mitologie a unor atrizi moderni în romanele Hortensiei Papadat-Bengescu; Creangă romancier? Pe urmele unui fabulos roman iniţiatic etc. Traduceri: Pierre Francastel, Realitatea figurativă (Elementele structurale de sociologie a artei), prefață Ion Pascadi, 1972.
Pentalogia transilvană Aripile demonului îl consacră ca prozator de raftul întâi. „Romanul, de respiraţie epopeică, va fi un reper important pentru o analiză spectrală a Transilvaniei din ultimul secol. Meritul exemplar al acestei «totalităţi extensive», cum definea Georg Lukács epopeea, rezidă în modul cum naratorul prelungeşte şi mai ales împleteşte performanţele de viziune din triada clasică (Pavel Dan – Ion Agârbiceanu – Liviu Rebreanu)” (Mircea Muthu).
În 1972, înființează la Sibiu revista Transilvania, pe care o conduce până în anul 1990, când a înființat Universitatea „Lucian Blaga” din același oraș, pe vremuri fosta gazdă, sub ocupația maghiară, a Universității din Cluj. Între 1993 și 1995 a fost secretar de stat la Ministerul Culturii. A revenit la conducerea revistei Transilvania în 2000 și a părăsit-o definitiv în 2002.
Mircea Tomuș a încetat din viață la 28 martie 2022, la Avrig/Sibiu.
Odihnească-se în pace!