Cu o mare întârziere – există destule motive și explicații pertinente – , a apărut (abia) nr. 3/2021, deși ne aflăm, iată la finalul anului, al revistei Memoria. Din păcate, publicația fondată de Banu Rădulescu, deși beneficiază de sprijinul Uniunii Scriitorilor, a căzut într-un soi de uitare (paradoxală situație, căci se numește Memoria), intrând într-o zonă de atonie editorială și diletantism aproape obsolet. E și foarte adevărat că la originea acestei stări inerțiale se află o scădere deplorabilă a interesului, nu doar al cititorilor, dar chiar și al marelui public, pentru trecutul recent al României. Pare că asistăm la o ambuscadă periculoasă: prezentul, fie cu emulațiile sale, fie cu ratările sale, este hipertrofiat și supradimensionat în conștiința publică, în dauna preocupărilor pentru istoria recentă, recte a celei de-a doua jumătăți a secolului trecut. Memoria recentă, în general, aproape că a fost aneantizată, nu mai suscită niciun fel de interes. Memoricidul la care asistăm, de câtva timp încoace, de când politicul agresiv a acaparat toate resursele de atracție a atenției opiniei publice prezintă un pericol devastator, fiindcă e capabil să ducă inevitabil la o dezidentizare a specificului nostru național. Pe de altă parte, hipertehnologizarea mijloacelor de informare a avut ca urmare o diminuare drastică a publicațiilor tipărite, astfel că astăzi, online-ul este preferat hârtiei de tipar. Sigur că e regretabil acest fenomen (care e general, nu privește doar revista Memoria), așa încât, orice număr tipărit din oricare publicație reprezintă, până la urmă, atât un act de curaj, cât și o performanță.
Acest număr al revistei Memoria cuprinde, printre altele, o mărturie emoționantă a Ilenei Mateescu despre drama deportaților din Bărăgan, apoi, un studiu despre deportările din Republica Moldova, realizat de Lidia Prisac și Ion Valer Xenofontov, un interviu pe această temă dureroasă cu Alexandru Colun, o cercetare în arhive privind crimele Securității și execuțiile din aprilie 1950 din Bistrița, sub semnătura lui Gheorghe Petrov, o valoroasă recuperare documentară a unui fond din exil, ce-l privește pe George Enescu, semnată de Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, apoi Mihai Floarea – un eseu despre 23 august, după care, la rubrica Memoria în prezent, întrebarea: „Cum credeți că ar privi Corneliu Coposu provocările și tendințele lumii de azi?”, în cadrul unei anchete realizate de George-Cristinel Rotaru, apoi, din nou, Gheorghe Petrov, cu note privind cercetările privind cimitirul deținuților de la Periprava, Cosmin Budeancă – Festivalul de Film și Istorii de la Râșnov, Marin Pop – In memoriam Flavia Bălescu-Coposu și „Celula creativă – Despre libertate în absența libertății” și, în fine, ultimele apariții editoriale despre istoria recentă, în rubrica Biblioteca MEMORIA.
Rămâne ca revista MEMORIA – așa cum o face, util și eficient, în studiul documentar al trecutului recent al României – să recupereze și celelalte apariții cu care a rămas datoare din anul care a trecut. Noi așteptăm. Succes!