Pâinea și vinul vieții. Lecturi din poeți contemporani de Simona-Grazia Dima, Editura Tracus Arte, București, 2021, 210 p.
Minuțioasă și empatică, elevată, având cu precădere atenția orientată spre altitudinea spirituală a diverselor scrieri, autoarea este surprinsă de Cornel Ungureanu în câteva rânduri de mare rafinament: „Matură, lucidă, chiar hiperlucidă autoare – poetă, eseistă, comparatistă – Simona-Grazia Dima își trăiește, în versuri sau în critică, ecuația (ne)liniștită a vieții-în-literatură. […] În volumul de față, Simona-Grazia Dima comentează, cu deosebită pătrundere și finețe, creațiile unor poeți de pe întreg cuprinsul țării, din Banat până în Dobrogea, precum și universul liric al unor autori români și străini de pretutindeni – poezia, deci, dincolo de orice fruntarii”.
Comentariile sunt grupate în cinci secțiuni, după cum urmează: …Poezia, sublimare și inițiere… (despre Horia Gârbea, Francisko Kocsis, Andrea Hedeș, Friedrich Michael, Victor Munteanu, Ioan Milea); …topire a istoriei în reverie… (despre Arcadie Suceveanu, Pavel Șușară, Lucia Negoiță, Eugen Bunaru, Dan Dănilă, George Nina Elian); …distilat al existenței… (despre Radu Ulmeanu, Grigore Chiper, Petru Ilieșu, Florea Burtan, Elisabeta Bogățan, Marian Dopcea); …rit ascensional, devoțiune… (despre Aura Christi, Nicoleta Milea, pr. Ignatie Grecu de la Cernica, Aurelian Titu Dumitrescu, Traian Vasilcău, Constantin Pădureanu), …empatie, revoltă, emoție a reamintirii… (despre Andreas Embirikos, Ático Vilas-Boas da Mota, Linda Bastide, Antigone Kefala, Markó Béla, Ayten Mutlu).
Tăcerea din jurul rodiei de Romița Mălina Constantin, col. Arca, Editura Neuma, Apahida, 2021, 103 p.
În colecția Arca, un volum de poezie despre supraviețuire malgré tout: „femeia/ de nicăieri/ a plecat/ îngânând zăpezile/ cu suspinul/ din căuşul mărului dintâi/ inima –/ o arcă simţită/ ca liturghia în biserică/ se lasă adânc/ spre seară se vor strecura/ cum pironul/ în sânul ei/ Dumnezeu va trece printre orfani/ toţi se vor aşeza/ tăcut/ la casele lor” (pironul).
Potrivit prezentării lui Ovidiu Pecican, care i-a urmărit traseul liric mai bine de zece ani, poeta „evocă, sub semnul unei benefice economii a rostirii, evenimente interioare. Punându-şi pe mai departe în valoare vocaţia lirică, Romiţa Mălina Constantin îşi va rafina şi mai mult versul, până la dobândirea unei voci inconfundabile, asemenea autorilor mereu reînnoiţi în expresivitate.”
Ecoul este oglindirea privirii. Poetica supraviețuirii de Valeriu Stancu, Gérard Blua, Editura Cronedit, Iași, 2021, 112 p.; L’ écho est le reflet du regard. Poétique de la survie, Gérard Blua, Valeriu Stancu, Éditions Maïa, Paris, 2021, 110 p.
În vremea relațiilor laxe, străvezii sau chiar total dispărute dintre oameni, poeții se grupează, așa cum știu și ei. Un rezultat ar fi apariția mai multor cărți în tandem, la patru mâini, lăsând la o parte presupusul orgoliu al autorului, în favoarea afinităților și a puterii a ceea ce se poate numi, ca subtitlu, Poetica supraviețuirii. Pe Gérard Blua (din Marsilia) şi Valeriu Stancu (din Iași) îi leagă o prietenie din anul 2000, de la un festival de poezie din Canada. Această carte apare simultan în România și în Franța, iar editorul francez, director al editurii pariziene Maïa, consideră că autorii pot fi definiți printr-o conștiință care depășește granițele: „Preocupaţi de dificultăţile existenţiale şi de minciunile vieţii. Scufundaţi în misterele unei societăţi în plin naufragiu. Confruntaţi cu realităţile de a trăi pe această pantă inexorabilă care începe chiar de la naştere, nu se opreşte niciodată şi antrenează visele şi speranţele.
Astăzi, iată că cei doi poeţi, trăitori pe malurile timpului mai multe decenii, decid să-şi unească scriiturile, pentru a-şi întări spusa şi a prezenta cititorilor unitatea unui verb pe două voci, pentru un text magnific de optzeci de secvenţe, care dă încă şi mai multă greutate cuvântului lor.”
Șaizecism, optzecism. Portrete în diagonală de Florin Șindrilaru, Editura Agnos, Sibiu, 2021, 292 p.
Șagunist la origine (1956-1960, Liceul „Andrei Șaguna”), apoi absolvent al Universității din București, Florin Șindrilaru (n. 1942) a rămas mereu apropiat și preocupat de cariera didactică, fără a prelua însă, ba chiar dinamitând stereotipurile negative privitoare la dascălul rigid, absorbit de propria morgă. Autorul se pliază pe o mare varietate de curente și autori, păstrându-și însă mereu acuitatea observației și puterea de a sintetiza. Are o sumedenie de cărți publicate după 1998, unele ediții în mai multe volume.
După manuale, antologii, dicționare, acum avem de-a face cu o carte din aceeași stirpe, chiar dacă de altă factură, în care ni se vorbește, în prefață, Despre granițe și dezgrănițări, apoi despre patru scriitori: Nicolae Prelipceanu (Noblețea și demnitatea discursului poetic); Ștefan Iovan (Memoria seminței. Modelul propriu de tăcere) – cei doi fiind născuți în 1942, la diferență de o lună; Magda Cârneci (FEM. Prolegomene la o carte deschisă) și Alexandru Mușina (Calea regală a poeziei) – aici fiind vorba de o diferență de un an jumătate, final de decembrie 1955 – iulie 1954.
Clavecine și vecinătăți. Din poezia lumii de Leo Butnaru, col. Cărțile revistei Argeș, Editura Panfilius, Iași, 2021, 332 p.
Vreme de 13 ani (2008-2021), poetul Leo Butnaru a publicat constant în revista Argeș zeci de traduceri din lirica secolului XX. Cum veacul a fost unul plin de dramatism și de suferințe (izbăvitoare, credeam noi), și destinele poetelor și poeților au fost atinse implacabil de tăvălugul Istoriei. Ceea ce este evidențiat implicit, cu asupra de măsură, și în această antologie, care cuprinde în total 77 de figuri proeminente nu numai ale avangardei ruse și ucrainene – cum era de așteptat din partea lui Leo Butnaru –, ci și reprezentanți ai poeziei franceze, spaniole, italiene (11), americane, latino-americane și vietnameze (5), scandinave, poloneze și lituaniene (5), cehe, sârbe, slovace, turce (6), fiecare fiind prezent cu câteva poeme și cu date biobibliografice (doar prin excepție, în cazul lui René Char au fost preluate referințe critice din A. E. Baconsky).
Adrian Alui Gheorghe consideră în postfață că „Traducerile lui Leo Butnaru sunt adevărate elogii la statuile greu de dărâmat de civilizațiile următoare, singura teamă reprezentând-o o reîntoarcere la primitivismul care pândește civilizația, care ne adoarme deseori vigilența.”, în vreme ce Arcadie Suceveanu afirmă: „Tălmăcirile lui Leo Butnaru din Velimir Hlebnikov, René Char, Ghennadi Ayghi sunt mostre de mare virtuozitate ale genului.”