ROMÂNIA LITERARĂ 36 / 2021
Din 27 august. Mircea Mihăieș, „Rubașca democrată”: Astăzi, pentru a fi „democrat” trebuie să îmbraci rubașca stalinistă a conformismului și să respecți până la ultima literă poncifele corectitudinii politice. A fi „democrat” înseamnă a exclude, a anula („cancel culture”), a dărâma tot ceea ce s-a construit înaintea ta și a susține, impertinent, că lumea începe cu tine și cu amicii tăi pe cât de sterili, pe atât de agresivi. Noii „democrați” provin din categoria complexaților, a nevroticilor speriați și de umbra lor, a tăntălăilor nebăgați în seamă, care își imaginează că a sosit clipa revanșei. Din neterminați și sfioși, cum erau, au ajuns excesiv de volubili și autoritari… Nu trebuie auzită decât vocea lor. Cei care vorbesc alt limbaj sunt imediat reprimați, batjocoriți, călcați în picioare și etichetați cu formule infamante… Dezastrele încep întotdeauna cu falsificarea simbolurilor și cu negarea conceptelor cu înțeles demult stabilit. Cei care s-au specializat în astfel de operații cunosc fragilitatea democrației și refuzul adevăraților ei reprezentanți de a se angrena în bătălii în care armele sunt ura, vulgaritatea și resentimentul. Pe ultima pagină a revistei, Cronicar la Ochiul magic: Editura Spandugino ne oferă o apariție editorială eveniment: Linia de contur de Daniel Cristea-Enache… Totul impresionează la acest tom elegant… Dar ceea ce contează în primul rând este valoarea în sine a acestei panorame critice, spectaculos de cuprinzătoare, ce reușește să cartografieze convingător teritoriul poeziei române de astăzi, cu ce are ea mai semnificativ. Analizele literare pe care ni le propune Daniel Cristea-Enache se remarcă prin spirit critic și simț estetic, prin capacitatea de interpretare și prin cunoașterea în profunzime a liricii române, ceea ce-i permite autorului să stabilească conexiuni viabile între diversele creații individuale și poezia română în întregul ei. În sumar (selectiv): Nicolae Manolescu, Liviu Capșa, Mihai Zamfir, Adrian Popescu, Răzvan Voncu, Gh. Grigurcu, Daniel Cristea-Enache, Horia Gârbea, Andrea H. Hedeș, Cristian Vasile, Vasile Spiridon, Irina Petraș, Mircea Anghelescu, Nicolae Mecu, Adrian Lesenciuc, Marina Constantinescu. In Memoriam Ștefan Cazimir. Vida Gabor în dialog cu Cristian Pătrășconiu.
STEAUA 8 / 2021
Întreabă Daniel Moșoiu: „‒ O luptă pe viață și pe moarte, spuneți undeva. Chiar așa să fie scrierea unui roman?” Răspunde Dora Pavel: ‒ Da, uneori este o luptă pe viață și pe moarte, cel puțin așa am simțit-o eu. Îmi amintesc, de exemplu, la Captivul. Eram spre final, nu mai puteam nici să dorm, mă trezeam pe la trei și mă întrebam: ce fac cu personajul de-aici încolo, pentru că el se oprea și mă întreba: încotro s-o iau? Iar eu trebuia să-l duc mai departe. Efectiv mă epuiza fizic. Și-mi ziceam: ori eu îl termin, ori mă termină el pe mine! (… ) Eu am acest tip de roman, m-am trezit cu el fără să vreau. Pentru că ceea ce mă fascinează în scris sunt: profunzimile, părțile nedezvăluite, labilitatea psihicului uman, limita dintre luciditate și nebunie, care este atât de fragilă, atât de puțin ne trebuie să trecem dincolo, în dezechilibru, mă preocupă deci tot felul de trăiri deviante. Gheorghe Schwartz, la ancheta revistei intitulată „Libertate. Egalitate. Fraternitate”: Ar trebui pus înaintea cuvintelor Libertate, Egalitate și Fraternitate cuvântul „potențial”. Da, la naștere toți ar trebui să avem drepturi egale. Categoric! Mai târziu, să-i pui pe același taler și pe cei buni alături de cei răi, pe cei valoroși alături de cei lipsiți de valoare, pe cei muncitori alături de cei leneși, pe cei cinstiți alături de escroci n-ar face decât să creeze alte ierarhii absurde, să anuleze strălucirea reușitelor și să alcătuiască o lume de roboți umani. Gabriel Coșoveanu, la aceeași anchetă: Libertate, strigă, astăzi, și tiermondiștii, și occidentalii iritați de establishment; egalitate – n-are cum să existe decât ca lozincă pentru sucit mințile celor precar educați. Poți să te socotești egal, să zicem, cu un semen, pentru că și el este o entitate unică și irepetabilă, e semn de respectare a demnității umane, de altfel, dar, altminteri, nu avem minți asemănătoare. Și asta implică situația de „inegalitate”. Cât despre fraternitate, nici în comuna primitivă nu era. Poate, azi, în sânul unor comunități de sectanți, lucru în care nu se cuvine să ne amestecăm. În sumar (selectiv): Ovidiu Pecican, Irina Petraș, Marcel Mureșeanu, C.M. Spiridon, Horia Gârbea, Florentin Popa, Dan Grădinaru, Victor Cubleșan, Andrea H. Hedeș, Vlad Moldovan. Focus: „Toader Nicoară și modernitatea timpurie în spaţiul românesc”.
SCRIPTOR 7-8 / 2021
Mircea V. Ciobanu (dialog realizat de N. Busuioc): Cum să-l critici pe un autor în prefața pe care ți-a comandat-o chiar el sau, și mai rău, la lansarea cărții lui? (…) Am încercat, de fiecare dată, să fiu cavaler și să nu aplic lovituri sub centură ori să folosesc arme și mijloace bădărănești, interzise în mediul intelectual. Pe de altă parte, eu am apreciat de fiecare dată efortul scriitorilor și nu am atentat la dreptul lor de a scrie și publica opere mai puțin inspirate. Eu nu port pică scriitorilor mediocri, chiar dacă înțeleg că ei poluează noosfera mediului creativ. Eu nu am condamnat impostorii și trișorii literaturii, aspectul etic al problemei e un domeniu de interes al altora. Nu mă interesează moralitatea artistului. Eu apreciez produsul său cultural: cartea. Sunt consultantul cititorului, care are dreptul să fie informat asupra calității produsului și asupra procesului literar… Literatura e un domeniu strict individual. În alte pagini, Constantin Abăluță (dialog cu Robert Șerban): Unii critici, unii cititori agreează doar metafora păstoasă. Povestea herculeană. Minimalul li se pare sărăcie. Neputință. De nu pierdere de vreme. Au și ei dreptatea lor. Citesc altceva. Așadar, trăiască bestsellerul. Libertatea înseamnă și dezorientare… Critica nu prea scrie despre mine, în schimb eu scriu lucruri tot mai bune și mai originale. N-aș vrea să fie invers. Adică ei să mă laude de zor și eu să scriu tot mai prost, tot mai conformist. Am învățat că nu poți cere totul de la viață… Ori poate chiar ăsta e adevărul: cu cât îmbătrânești trăiești mai deplin. Ai învățat un lucru simplu dar miraculos: cum să nu-ți faci rău ție însuți. În sumar (selectiv): Ion Mircea, Gh. Vidican, Gh. Schwartz, Elvira Sorohan, Nicu Gavriluță, Ioan Holban, Lucian Scurtu, N. Crețu, Vasile Iancu, A.D. Rachieru, Stelian Țurlea, Simona Modreanu, N. Turtureanu, Genoveva Logan, Călin Ciobotari, Cristina Hermeziu, Ioan-Aurel Pop, Eugen Uricaru, Ioan Răducea, Nicolae Esinencu, Liviu Antonesei, Ioan Lascu, Icu Crăciun, Gh. Cliveti, C. Simirad, Emina Căpălnășan.
ARGEȘ 8 / 2021
Gellu Dorian (interviu realizat de Jean Dumitrașcu): Personal, nu am gâfâit după glorie; ce mai înseamnă gloria acum? (…) Ești scriitor și când scrii o singură carte și când scrii mai multe în diverse genuri literare. Scriu poezie și proză de când mă știu. De asemenea, și teatru. Critica literară, asociată cu publicistica, a venit un pic mai încoace, ocupându-mă în mod special de cartea de poezie a debutanților… Nu poți premia pe toți poeții buni ai unei literaturi… Marii poeți ai României, cu sau fără acest Premiu Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Oprea Omnia, rămân în istoria literaturii, negreșit… Cei care asigură finanțarea acestui premiu, Primăria și Consiliul Local Botoșani, au decis ca evenimentul să se petreacă în condiții normale în ziua de 15 ianuarie 2022, zi a Culturii Naționale, când sperăm ca totul să fie bine și normalitatea să fie instalată și optimă unei bune desfășurări a galei la Botoșani. Vor fi doi poeți, cel pentru anul 2020, deja făcut cunoscut de juriu, Vasile Dan, cel de al treizecilea în serie, și cel pe care ediția a XXXI-a îl va aduce la Botoșani în gala de decernare a premiului. Va fi o ediție aniversară, cu prezența foștilor laureați, cei disponibili desigur, cu prezența nominalizaților, cu invitați din țară, cu o gală de ținută, așa cum am obișnuit lumea până acum… Altfel, minima finanțare a tiparului revistei Hyperion, acordată în ultimii doisprezece ani de Consiliul Județean Botoșani prin Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”, nu a mai fost acordată. Pur și simplu, fără nicio explicație… Însă nu vom lăsa revista să moară, așa cum doresc acești ipochimeni. Am scos primele două numere pe acest an, la termen, iar pentru celelalte căutăm soluții, oameni care chiar cred că o astfel de instituție de cultură, aflată în al treizeci și nouălea an de existență, nu trebuie să dispară. Și nu o să dispară… Nu renunțăm. Luptăm. În sumar, selectiv: Gh. Grigurcu, N. Oprea, Mircea Bârsilă, Leo Butnaru, Vasile Ernu, Magda Ursache, Leonid Dragomir, Aurel Sibiceanu, Mihai Barbu, Geo Vasile.
CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ 8 / 2021
Nicolae Breban (interviu realizat de C. Iftime): Eu moşteneam caracterele spiţei germane, iar fratele meu, mai ales pe cele româneşti, ale „tribului” românesc. În plus, eu am moştenit de la mama mea un dar extrem de preţios şi extrem de incomod în existenţă: sensibilitatea. Nici unul din clanul Brebanilor, nici din clanul Böhmlerilor nu au această sensibilitate exacerbată. Numai mama mea o are într o măsură exagerată, într o măsură extraordinară. Sensibilitatea e una dintre rarele calităţi care se moştenesc, nu poate fi educată. Restul poate fi dobândit… Cultură, forţă de muncă etc. etc…. Când vorbesc de sensibilitatea moştenită de la mama, mă gândesc la un rezervor de senzaţii, la o capacitate de a simţi în mod mărit, în mod acut, în mod monstruos lumea exterioară. Şi propria mea lume interioară. Sensibilitatea e o calitate care ţi creează multe necazuri în viaţă, însă te ajută să pătrunzi în lumea superioară a existenţei, în lumea artelor, a muzicii, a culturii. La mine, bineînţeles că ia forma artei, forma cărţilor. În altă pagină, Ștefan Borbely: Scriu pentru că nu pot altfel, din responsabilitate faţă de mine însumi şi de plăcere. Nu am vocaţie de pui de cuc, nimerit într un cuib care nu mi aparţine, dar sunt suficient de lucid să recunosc că alţii nu se pot desprinde de obstinaţia de a mă considera ca atare, străin de cultura în care m am format, neîncetând să mi o tot spună. M am cam săturat să citesc cronicari care, după douăzeci volume de critică şi eseu presărate de a lungul a peste patruzeci de ani de activitate literară, continuă să se mire că există o nepotrivire între numele pe care mi l am păstrat şi limba culturii în care mă manifest, ceea ce înseamnă, deduc ei, că lucrurile nu sunt tocmai curate… De felul meu sunt un senzorial răspopit, atras de utopia voluptăţilor livreşti rafinate… Nu scriu cu gândul la ce vor spune criticii despre aproximaţiile mele, dar sufăr ca un căţeluş nemângâiat atunci când – şi cam aceasta este regula… – nu mă comentează. În sumar, selectiv: Marian Victor Buciu, Constantina Raveca Buleu, Aura Christi, Th. Codreanu, Ioan-Aurel Pop, Marius Miheț, Mirel Taloș, Alexa Visarion, Ana-Maria Tupan, A. D. Rachieru, Magda Ursache, Mircea Platon, Adrian Majuru. Pagini cu „Anul Mircia Dumitrescu – 80” (interviu).