poeme
Radu Cange

poeme

Articol publicat în ediția 08-09/2021

Nevrednicie

Simt ideile care adie –
curtezane rare și, uneori,
de neînțeles.

Oare ce aș putea
să fac: să îngenunchez,
să plâng, să strig,
să urlu-n deznădejde,
să mă bage în seamă?

Dar eu le las, ca
pe fecioare, să-mi
inculce adierile
sau să mă omoare.

Și câte…

În noapte,
din nou singur.
O altă noapte va urma?

Și câte nopți se-aud
tiptil înconjurându-mă?
Câte ucise zile-n
dezmățul uitării?

– Un surogat de viață.
E-o epocă modernă, de unul
și de altul nu ne pasă. –

Vei fi doar un om lipsă.

Câte ucise zile-n
acest dezmăț etern,
și câte nopți urma-vor
celei de-ntâia noapte?

Joc la mare

Furișază-te ca un val,
când marea este liniștită,
fură-mi picioarele
și du-mi-le
spre melancoliile râvnite.

Joacă-te cu mine,
cu nisipul
pe care îl prefiri din
mână în mână,
spre dragostea ta păgână.

Și lasă-mă,
uită-mă prin lucrurile tale
ca pe nisipul presărat
printre degete,
printre picioare.

Trecut

             lui Emin Aga

Și tu ai să
încetezi să bați,
inima mea.

Vei sta în lumină,
ca o bacantă leneșă,
sorindu-te.

Dar câtă viață
și câtă moarte te vor
înșela, inima mea.

Dar câtă ură
și câtă desfătare
pentru tine, inima mea.

Dorul meu,
care a stat lângă tine,
va fugi însingurat,
inima mea.

Ultimul naiv

Cad în naivitatea
mea ca într-o prăpastie.

Mereu am avut impresia
că silabele, cuvintele
m-ar simpatiza.

Mai zilele trecute,
am aflat că nu-i tocmai așa.

De atunci, nu știu unde
să mă mai ascund de rușine,
și stau, și cuget ca ultimul naiv
care nu se are decât pe sine.

În dorul poetului,
            în dorul poemului

Și cărțile sale…

Singurătatea,
gonită și râvnită;

O, poetul,
acest cârcotaș divin!

Și am plecat
– onirism –

…Un vis în care alergam pe ace,
strada era îngustă, un culoar.
Eu alergam spre grupul statuar
care-mi părea că doar un semn îmi face,
să mă alătur lui – ca postament? -,
sau poate între ei să fiu un frate?

Dar grupul alerga…
După dreptate?… Sau își
dorea să fiu pe firmament?

Când am ajuns, erau dezabuzați,
nu mă recunoșteau a fi-ntre frați
și din priviri gonit am fost
pe dată.

Și am plecat, că nu era vreo fată
cu sâni care păreau amorezați.

Poeme din manuscrisul Armonica de iluzii