N-a avut prea mult noroc marele Mihail Bulgakov cu cea de a șaptea artă. S-au făcut câteva filme, ba și o super-producție occidentală cu distribuție faimoasă (între alții era și Omar Shariff), după Maestrul și Margareta dar toate au fost plate, mediocre, incapabile să prindă nu numai vâna metafizică, dar nici umorul extraordinar al părții care se desfășoară în Moscova anilor lui Bulgakov. Face excepție doar un foarte serios și minunat serial rusesc (cred că vreo 30 de episoade, dacă nu și mai multe) care e un adevărat omagiu adus autorului unuia dintre cele mai strălucite romane ale veacului trecut.
Astăzi vreau să atrag atenția asupra unui film care a trecut aproape neobservat, probabil că Marea Uniune nu voia să-i dea prea multă importanță. E vorba de Fuga sau (Beg în rusește), o producție Mosfilm de mai bine de trei ore, în regia cunoscuților Alexander Alov și Vladimir Naumov, făcut în 1970, și probabil, îmi zic, fără prea mare răspândire după aceea. Eu l-am văzut pentru prima oară la București, cinematograful mi-aduc aminte că era pe strada Mătăsari și a trebuit să plătesc prețul pentri cinci bilete ca să-l conving pe administrator să proiecteze, totuși, filmul deși nu erau destui spectatori… Așa erau, pesemne, regulile.
Distribuția este una de zile mari. Pe lângă Alexei Batalov și negrăit de frumoasa și talentata Ludmila Savelieva, în rolurile principale, mai sunt Mihail Ulianov, Vladislav Dvorjețki (într-un admirabil rol de creație) și mulți alți actori și actrițe de prima mână. Atunci, te întrebi, de ce filmul nu a avut o piață mai mare? Răspunsul e simplu: nu convenea anumitor foruri, dar în același timp era și prea bun – și probabil se investise destul de mult în el – ca să fie scos de pe ecrane sau „amânat” aproape sine die, cum s-a întâmplat cu capodopera lui Tarkovsky, Andrei Rubliov.
Filmul a fost conceput, ca scenariu, pe o combinație de opere ale lui Bulgakov: în primul rând piesa de teatru Fuga, apoi alte lucrări mai scurte și în special romanul Garda Albă. Totul se întâmplă după Revoluție și terminarea războiului, în vremea teribilului conflict armat dintre Roșii și Albi. Drama protagoniștilor ne va duce mai târziu la Istanbul, apoi la Paris, dar nu asta e important acum, deși filmul e excelent după toate standardele și merită să fie văzut în întregime, așa cum am făcut eu de câteva ori, și chiar de curând, posedând DVD-ul. Am ales o scenă care nu are nicio implicație directă asupra destinului eroilor sau a desfășurării acțiunii în sine dar, cred eu, e foarte semnificativă.
Mai toată Rusia e un câmp de luptă deschis, în care domnește confuzia: Albii îi măcelăresc pe Roșii, Roșii îi măcelăresc pe Albi, de la o zi la alta balanța forțelor se schimbă în mod imprevizibil. Suntem pe un teren înămolit, unde se vede o fată trăgând de sfoară în urma ei o capră. Dintr-o dată, din două părți apar călăreții înarmați ai celor două tabere. Impactul e iminent și chiar are loc sub ochii disperați ai fetei: va curge sânge… Atunci, sub imperiul urgenței dar și al instinctului și a firii ei bune, fata îngenunchează și, cu palmele ei, acoperă ochii caprei.
Atât! Stop cadru!