O bacoviană
I
cel pribeag
cel singur
cel pustiu
iubita mea de noiembrie
cântă prin burnița roșie
parcurile sunt
uriașe patinoare de ceață
ea balerina
cuprinde cu un dans
clipele secundele
totul se descompune
flautul și harpa
tamburina de brumă
și începutul de sunet
II
la margini de orașe
abatoare de fluturi
ninge molcom
eu rătăcesc
într-o ceremonie
bacovian
materia se destramă
și o aud pe ea plângând
III
ceața adoarme pe mesteceni
ești doar un vis
la marginea câmpiei
magii vestesc lumina
pe mine cel îngândurat
nedumerit
cioplesc în piatră cuvinte
înnobilez cu ele
bibliotecile frigului
pentru ultima cină
IV
sunt părăsit de trup
între coperți cuvintele plâng
tu ai rămas pentru mine
iubita de noiembrie
V
bat clopote în dealuri
orașul se prăbușește din vis
tu nu mai ești
te-ai rătăcit într-un cântec
vântul îl fredonează
pe patinoare
VI
la școala suferinței am trudit
versurile s-au înșirat cum roua
într-o dimineață
pe câmpia Iordanului
botezându-mă tu Doamne
cu flori de lămâi în grădină