se anunță din senin
temperaturi negative
în emisfera sufletului
îngerii coboară
pe ascuns din icoană
sădind
dumnezeiasca împietrire
în vreme
sunt clipe
care ar trebui să fie eternitatea
când aș vrea
să-mi pun cuvintele nespuse
în leagăn
să le vântur în vis
ca pe niște aripi oarbe
ce adună-n sudoarea lor
întreaga rugăciune
acest gri măreț
al existenței se întinde
pe o margine de viață
folosită
știută doar de îngerul hrănit cu rugină
el însuși își scutură aripa plină de colb
cât să-ți ajungă de-un răsuflu
cuvântul nestingherit
își întinde trupul
în rana-oglindă
zidind încă un vis