Fluturi de sticlă
între bine și rău locul meu
aici casele nu au ferestre
nici uși nici pereți
și unde îmi voi chema curând
prietenii cei mai buni
ne vom vopsi sufletele
cu urme de ruj
și vom bea tot soarele și vinul
promis
omul singuratic și orbecăiala lui
din oglindă
o moarte înceată
un virus perfid își arată colții
eu mai fâlfâi din mâini
la fereastră și se face mâine
și nici nu mai știm
deja am obosit
și toți ne întoarcem acasă
în corpul în care am fost zămisliți
îmi vine să vomit și vomit cu necaz
fluturi de sticlă întunecați
peste pervaz
Cumpăna
în semn de protest
îngerii și-au rupt aripile
eu mă târăsc în grădină
în genunchi ca într-o rugăciune
plantez roșii ardei busuioc
de atâta durere și oboseală
mă desprind și mă ridic la cer
dar mă agăț puternic de țărână
și mai rămân și anul ăsta lângă voi
fără motiv
în semn de protest
tu îmi vei umple zilele
și halbele de bere
cu iriși negri sau violeți
apoi te vei arunca în furtună
ca sub roțile unui tren