În România erau înregistrate, la începutul anului 2009, aproximativ 10 milioane de conturi de Facebook. Dacă fiecare dintre ele i-ar aparține câte unui utilizator, ar însemna că mai bine de jumătate dintre cetățenii țării sunt racordați la rețea. Firește, în realitate lucrurile nu stau chiar așa. Din statistică trebuie excluși copiii foarte mici, neajunși la vârsta școlarizării, bătrânii din unele localități rurale, oamenii care trăiesc în sărăcie extremă, cu o educație foarte precară. Pe de altă parte, există oameni pentru care Facebook reprezintă chiar profesia de bază, au deschise mai multe conturi pe nume diferite cu scopul precis de a manipula opinia publică în scopuri politice sau comerciale. În limbaj curent sunt numiți troll-i. Între cele două categorii se află marea masă a utilizatorilor, oameni onești cu un singur cont înregistrat cu numele lor real, beneficiarii și victimele rețelei, cei care intră zilnic de mai multe ori, până la dependență totală, pentru a se informa, a comunica cu prietenii și rudele răspândite în lumea largă, a-și primi cunoștințele culturale și chiar a-și forma un gust estetic prin cărțile, filmele, concertele, spectacolele, expozițiile recomandate de autorități în domeniu, a-și asuma și susține public convingerile politice și a supune validării publice propriul lor mod de viață (unde și cu cine își petrec vacanțele, ce mănâncă, ce discută, cum arată și cum se numesc animalele lor de companie, bucuriile și necazurile, ce îi preocupă în diverse momente ale zilei etc). Aș spune că, firesc, buna credință a acestor oameni este și marea lor vulnerabilitate. Ei sunt cei care își oferă viața pe tavă, în schimbul unor like-uri (poate că ar fi mai elegant să fie redenumite thanks-uri) celor care se ocupă cu furtul de date personale, manipulatorilor, diversioniștilor, hoților, prădătorilor sexuali, escrocilor de tot felul. Fenomenul s-a extins la scară planetară (unde numărul conturilor de utilizatori a ajuns să fie de ordinul miliardelor, iar scandalurile Cambridge Analytica și alegerea lui Donald Trump președinte al Statelor Unite sunt piscurile cele mai vizibile în privința imenselor sale posibilități de manipulare.
Cristina Hermeziu (scriitoare româncă stabilită în Franța) a avut excelenta idee de a solicita mai multor personalități din domenii diferite (scriitori, specialiști în comunicare, antropologi, psihologi, sociologi, jurnaliști, filosofi, istorici) să se exprime în legătură cu fenomenul Facebook în lumea contemporană. Deși sunt unul dintre colaboratorii acestui proiect, am citit destul de târziu cartea în integralitatea ei (la vreo jumătate de an de la apariție). Pe de o parte lipsa acută de timp (lucram deja de mai bine de un an la un alt proiect foarte dificil care trebuia încheiat), pe de alta o oarecare suficiență a „practicantului” de Facebook, vecină cu orgoliul țâfnos al lui Iorga în discuția cu Ionel Brătianu: „Ce aș avea eu de învățat dintr-o carte despre Facebook?” O mulțime de lucruri, pot spune acum în deplină cunoștință. Din absolut toate comentariile selectate în volum.
Viața pe Facebook. Dau like, deci exist (Polirom, 2020) de Cristina Hermeziu conține o diversitate de texte, de la cele confesive ale scriitorilor, la cele înalt academice ale profesioniștilor în științele comunicării, psihologie, antropologie etc., care, toate, alcătuiesc un fel de enciclopedie ilustrată a Facebook din epoca de piatră a socializării și comunicării, până în zilele noastre, cu toate cele bune și cele rele. Toate intervențiile găzduite în volum sunt captivante, iar cantitatea de informații este atât de mare încât, inevitabil, dacă i-aș cita pe unii, i-aș nedreptăți grav pe alții. De aceea îi voi aminti, fără discriminare, în ordinea intrării lor în scenă, pe semnatarii acestui volum colectiv coordonat de Cristina Hermeziu: Daniel Condurache (autorul prefeței), Horia Ghibuțiu, Andrei Crăciun, Veronica D. Niculescu, Norman Manea, Mariana Codruț, Adina Popescu, Ana Barton, Alina Pavelescu, Tudorel Urian, Răzvan Petrescu, Roxana Rugină, Robert Șerban, Irina Teodorescu, Lavinia Bălulescu, Lucian Mândruță, Cristian Florea, Cornel-Florin Moraru, Doru Căstăian, Ioana Avădani, Ioana Pelehatăi, Alexandru Lăzescu, Mihai Copăceanu, Bogdan Crețu. Să mai adaug doar că volumul este înnobilat cu desenele lui Dan Perjovschi și Tudor Banuș.
Am învățat din cartea Cristinei Hermeziu mai multe lucruri despre Facebook decât în zece ani de frecventare asiduă a rețelei. Acum, vorba lui Bogdan Crețu, nu-mi rămâne decât să fug acasă și să-mi dezactivez contul.