A trecut și al treizeci și unulea an de la căderea comunismului în România, dar semnele că asta într-adevăr s-a întâmplat sunt foarte slabe. Câteva indicii s-au ivit, sigur, de-atunci încoace, așa cum și în acest an 30 al libertății, rezultatele alegerilor locale, dar la cele legislative, boborul a restabilit dezechilibrul. Nici nu era de așteptat altceva, când declarațiile maselor largi populare, făcute fie pe la televiziuni, fie pe rețelele de așa zisă socializare, aglutinează mai toate ideile (să le zicem așa) concoctate de regimul comunist și de propaganda lui. Ura față de oamenii politici care nu sunt ieșiți din mânecile multiple (ca ale unui Shiva local) ale lui Ion Iliescu, xenofobia: de ce să ne conducă un neamț, vândut străinătății (sic), de ce să fie Clotilde Armand primar la sectorul 1 din București, de ce neamțul ăla la Timișoara, de ce să ne dicteze nouă Bruxelles-ul? Adăugați la toate astea complotul mondial împotriva țărișoarei, amenințarea masonilor, a clubului de la Roma, a lui Bill Gates, a lui Soros, plus vaccinul care ne va băga cine știe ce în sânge, plus atâtea alte asemenea ecouri ale unor vremuri pe care (naivii) le credeau încheiate și îngropate. Toate astea compun imaginea unei țări aflate încă în derivă, o derivă pe care am putea-o numi liniștiți tranziție, deși oficial tranziția s-ar fi terminat încă de la primirea României în NATO și UE. E mereu aceeași tranziție spre o contemporaneitate de care ai o clipă iluzia că te-ai apropiat, pentru ca la următoarele alegeri sau mișcări de altă natură, să constați că, de fapt, ești tot acolo de unde credeai că te-ai desprins.
Multe dintre aceste prejudecăți induse în continuare de televiziunile create tocmai cu acest scop ar fi stat în adormire poate, dacă pandemia n-ar fi accentuat totul și nu ar fi scos la iveală arama deasupra căreia se vedea, până acum, doar poleiala. Mentalități care țin în loc societatea românească încă de la pașoptiști, și de la Junimea încoace au ieșit iar la iveală. Împotriva lor argumentele nu-și au rostul, pentru că ele nu au organ pentru argumentele cât de cât logice, raționale. Frânturi de false informații, manipulări ordinare sunt luate în serios și aplicate pe realitate, făcând-o de nerecunoscut.
Cunosc un grup de oameni în vârstă, absolvenți cu toții de facultăți (nu neapărat mintale) în anii comunismului (încă) biruitor, care își trimit între ei mesaje de o xenofobie turbată, iau de bune minciunile sfruntate aruncate pe piață de jurnaliști veroși, așa cum, la vremea campaniilor împotriva celor care îndrăzneau să gândească singuri (vorba lui Tudor Arghezi), erau trup și suflet de partea atacatorilor. Majoritatea dintre ei beneficiari ai celebrelor cândva „burse de sfaturi populare”, cei cărora li se alocau 75 la sută din locuri la admiterile la facultățile anilor ’60, ei sunt creația acelor ani, a acelor „prețioase indicații”, a „originilor sănătoase” care i-au propulsat de multe ori în postúri nepotrivite. Intri în viață fiind cruțat de concurența pe criteriu valoric, doar bursierii de sfaturi populare intrau și cu media 5, în timp ce beneficiarii rămaselor 25 la sută din locuri puteau cădea cu media 8, sigur că rămâi recunoscător celor care te-au împins în sus.
Dar culmea nu e că ăștia au rămas credincioși „idealurilor” anilor lor de formare, ci că foarte mulți oameni mult mai tineri, care nu au fost deformați nici de cursurile de socialism științific, nici de învățământul de partid obligatoriu, au deseori aceleași reacții. Și aceștia sunt victimele televiziunilor mercenare, dar poate că ar ști să se ferească dacă un fond ancestral nu ar fi zgândărit de propagatorii manipulării și ai falselor știri, dacă nu ar trezi în ei, poate inconștient, date și mentalități care zăceau acolo, parcă uitate, ca spionii în adormire, care sunt trezite în momentul oportun.
Tot sperăm că timpul va rezolva totul, dar mă întreb: chiar rezolvă timpul, singur, neajutat de nimic și nimeni, totul? Continuând într-un stat unde învățământul rămâne pe planul trei sau patru, continuând – că, de, nu-i poți da afară! – cu profesori păstrători ai mentalităților vechi, înapoiate, nu va putea nici bietul timp să rezolve problema noastră, a românilor. Ar fi mai simplu și mai puțin șocant psihologic pentru elevi să deprindă mentalități europene la școală, treptat, decât să fie izbiți deodată, adulți, pe un fond complet nepregătit, de realități despre care știau că sunt efecte ale complotului mondial împotriva țărișoarei lor, eternă victimă a masonilor și altor asemenea diavoli, care nu ne dau voie să pupăm moaște bulucindu-ne unii peste alții și ne obligă – auzi dumneata! – să ne punem măști, când covidul ăsta nu prea există! Iar pe urmă vor să ne bage cipuri în corp, pretextând că ne-ar vaccina!
Poate că într-o zi noul coronavirus nu va mai exista. Poate. Dar mentalitatea care l-a negat și când el făcea ravagii în toată lumea îi va supraviețui, din păcate. Așa cum neagă realități întregi, parcă pe modelul comunist, în care deși era rău li/ni se spunea că trăim „în cea mai bună dintre lumi”. Păi dacă aia era cea mai bună, sigur că asta e cea mai rea, nu?