dimineţi
dacă n-ai spus adio, tu eşti adio
şi dacă n-ai spus te iubesc, tu eşti te iubesc.
de aici încolo, cartea viselor e închisă.
corăbiile din ochii tăi se clatină când plângi.
ne-am îmbrăţişa, ne e dor să ne îmbrăţisăm,
dar sunt prea mulţi copaci în calea noastră.
ar fi o dimineaţă perfectă dacă
la bucătărie cineva face ceaiul, pune de cafea.
ar fi o dimineaţă absolut perfectă
dacă vom bea ceaiul sau cafeaua în doi.
poem de dragoste
eram îndrăgostiţi în luna a opta, îşi aminteşte ea,
ştiam că îl voi pierde înainte de termen.
singura lui dorinţă: să nu mă uitaţi la morgă.
era ultima zi petrecută împreună.
inimile băteau din ce în ce mai încet,
nici pilulele de dat speranţe nu foloseau la nimic.
am privit în urmă, nu se putea altfel.
am plâns, că nu se putea altfel.
am şi urât, nu se putea altfel
ne-am certat şi ne-am împăcat. altfel, nu se putea.
am aşteptat şi am sperat, pentru că nu se putea altfel.
am cerut îndurare, nu se putea altfel.
am avut răbdare pentru că nu se putea altfel.
am tăcut, nu se putea altfel.
am iertat pentru că am iubit
dar tot acest timp, absolut tot acest timp,
am iubit pentru că nu se putea altfel.
sarea casei
ţi-am spus eu,
nu împrăştia sarea prin casă.
nu toate lucrurile au nevoie de ea, nu toate.
sarea casei, lacrimile, trebuie
să le păstrezi.
te priveam cu sufletul, mă priveai cu sufletul.
pe ascuns, doar pe ascuns.
lacrimile, sarea casei,
vor marca acest du-te vino.
pentru noi, lumea mică
este lumea fără margini.
dieta
poemul acesta este o dronă
care pluteşte deasupra ta şi
îţi măsoară în fiecare secundă dimensiunile.
eşti în parametri, nu-ţi face griji.
aşa scrie şi pe fast-foodul din colţ.
spui:
vară iarnă, ard calorii.
credeai că
gaz rusesc?
în trafic
eu sunt în gară,
vis-a-vis de ghişeul bagaje pierdute
s-a deschis o cameră pentru copiii pierduţi.
e mereu plină, au psiho-educator.
trebuie să înţelegi, trenurile au întârzieri,
deraieri, accidente, atentate.
infrastructura, grevele.
hoţii de şină & cupru.
spui că eşti prinsă în trafic, undeva.
trebuie să ai nervii tari şi claxonul strident,
muniţie verbală, adrenalină, benzină,
fuck-you. chestii bărbăteşti.
înnoirea jurămintelor
o iubeşte la fel de mult când îi spune,
sunt cârpa murdară a vieţii tale.
sau: sunt preşul murdar
de care te ştergi când vii, când pleci.
oricum,
despre trupuri, frumoasele trupuri umane,
se va spune mai târziu:
rămăşiţe pământeşti.
hanneh, îi spun,
hai să privim împreună cerul,
atât putem face, deocamdată.
să privim cerul gol şi senin
pentru care avem un limbaj comun.
n-am apucat să spun adio casei
spui tu
am plecat din casa aceea
dar pe masă a rămas
un pahar pe jumătate plin
din viaţa cealaltă.
n-am apucat să spun adio casei.
fotoliului, în care am plâns uneori,
colţişorului în care am stat ghemuită
cu urâtul şi singurătatea,
peretelui pe care mi-am fixat insomniile.
aş vrea să spun adio casei,
înainte să-mi spună ea mie.
în topul lui mr. Been
suntem în toiul verii.
mă rog să fie o vară fără memorie.
fără şlagărul verii
sau excursie ratată în bulgaria.
un prieten din moldova îmi spune:
oraşul cultural jassy
bate pasul pe loc.
m-am retras la podu-iloaiei city
pe lângă un ibric, cu amicii.
de şlagărul estival tot nu vom scăpa
dar va intra în topul lui mr.been.
piesa o vară de neuitat
se va juca la toamnă, aşa cum ne-am obişnuit.