Pe rafturile bibliotecii mele
un Goethe negru şi un Dante alb
(din marmură şi ipsos) două piese
par – ale unui joc pierdut de şah
în două mici intrânduri printre cele
mai scumpe tomuri (lăcuite-n alb
fiind acelea dintre care iese
în evidenţă regele de şah
cel negru pe când e din sumbră piele
damaschinată loja celui alb).
„Io studio quanto posso” cărei piese
să-i spun şi căreia „Habe nun , ach!
durchaus studiert”? – atâta timp cât ele
(pe soclu şubred una şi cu galb
mâncat cealaltă) par să nu le pese
că le ridic la rang de regi de şah.
*
Spre negru soarele şi alte stele
eternul feminin întors în alb
iar mozaicul – cenuşiu pe mese
pe mesele ce-au fost cândva de şah.