***

PLACENTA LUMII

Eram în pântecul lumii,
încă eram.
Între mine și voi era naşterea,
un secret bine păstrat,
un culoar de comprimare a timpului.
Şi plângeam odată cu mama,
odată cu lumea, aşa din orice.
Eu adormeam
după ce mâncam căpşune furate.
Aceeași respiraţie, aceeaşi dorinţă,
aceleaşi vise stelare, aceeaşi umoare
când teama doare.
Verde crud, aşternut pe pleoapa lumii,
eu coborând pe pământ
ca un scâncet de viață, ca un înger gol,
fără să știu ce tare este aerul vieții,
cum viața ne-a separat, mamă!
Nesiguri, ochii mei te caută şi-acum,
când matur fiind am nevoie de tine
asemeni aerului primar,
atunci când eram numai noi doi
construind lumea!

Povestiri din Colonie

Ca o ironie a resemnării
tata îi număra pe cei care se pileau
la matul din Colonie
ăștia din obișnuință își băteau muierile
excepție făcea meșterul constructor
divorțat de profesoara de română
la partaj el a cerut numai cărțile lui Eminescu
să învețe poezii pentru iubita foarte tânără
din biroul de partid al fabricii de chimicale
eu stăteam pe lângă tata și învățam supraviețuirea
stând la o citronadă așa ca doi bărbați serioși
dând radioul la maxim pe Europa Liberă
unde Chiriac era Metronomul nostru
ăsta era curajul nostru la vedere!

DUPĂ LIBERARE

De ce să cârpească ciorapi rupți
ascunși în pantofi de la vechituri?
Cum chiștocul era poștă în armată
cine avea dormea deasupra cerului
pe jos curățenia, un lux făcut la ordin.
Ce prostie să-ți tocești degetele picioarelor
pentru patria roșie,
pentru fusta roșie de dincolo de gard
căutătoare de fise de trei lei
aruncate la schimb cu țuica de găinaț.
Un ofițer căzut din avion,
nevasta pianistă
punând la lectură ziarul Scânteia,
un abecedar pentru subofițeri
cu tabla înmulțirii pe casă,
ordine date în silă.
Ce mare scofală să fii umilit
de un tractorist coleric?
Și ce libertate după liberare,
o mutare de la un penitenciar la altul
în regim de libertate, de canal.
De ce să cârpească singura haină?
Împrumută pentru bal,
al întrecerii socialiste,
vodca specială făcută să ucidă.
Te apucai de gard de parcă
aveai o boală din aia.
Cei care știau carte
jucau șah la scara blocului.
Table numai cine urla,
fata lui Nelu voia să se mărite,
căuta un fost soldat cu televizor.
Ce viață ovaționată de frică!
Șeful de șantier pare un spion
introdus în această lume dezrădăcinată.
Îl invita să lucreze, să aibă cu ce să
se însoare, să facă copii roșcați
asemeni cântecelor patriotice,
să îngroașe circul omagial de pe stadioane
unde muierea era artistă până seara.
Casnică numai noaptea, dacă soțul nu dormea…